De ceva zile vreau sa scriu pe blog, vreau sa zic ceva, sa nu il las sa se duca naibi, dar nu imi vine nimic. Ma trec idei aiurea, nea ... Vreau veslie, optimism.
Na, stiu optimism, mai sunt 7 zile pana la restanta, am de facut 21 de fotografii si un film. Eu zic ca totul o sa fie bine, voi ce ziceti ?
Am o povestioara de zis, un lucru fain, pe care rar il vezi in zilele de astazi, mai ales in capitala.
Acum vro 3 -4 saptamani, stateam in parculetul din cartier in care ies cu Morris, pe o banca vecina un batranel, cam pe la 70 ani, pricajit, adidasii rupti, batut de soarta. Langa el se aseaza un altul. In discutiile lor se auzea ca al 2-lea ar fii invetat nush cate chestii, ca e pictor si sculptor. Am zis na, la betie probabil toti se cred mai buni. Cam dupa 15 minute, ii zice ... hai sa iti dau niste sandale noi, ce marime ai la picior. Scoate in plasa o pereche de sandale noi, marime fixa, spusese ca le luase pentru el. Dupa ceva timp... hai sa iti dau si niste pantalonii ca vad ca ai tai sunt cam pricajiti. La fel, scoate din plasa o pereche de blugi. Dupa cateva minute, i-a zis sa mearga sa dorama la el daca nu are unde sa se duca.
Am ascultat cu drag discutiile lor de cateva zeci de minute. Nu mi-a parut rau pt timpul acela, parerea mea este ca oamenii acestia ar trebuii felicitati, sau macar respectati.
Un buna ziua pe strada, spune multe. Eu ii dau de fiecare data buna ziua, desi nu ma stie, m-a vazut in parc cu cainele si atat.
da... o povestioara trista dar frumoasa.
Joi voi pleca in satul aurel vlaicu. Sper sa vin cu o poveste ca sa nu mai am iara probleme cu inspiratia :D
