miercuri, 22 iulie 2009

my city...

Cred ca am auzit de foarte multe ori, Urasc tara asta, urasc orasul in care stau. Si eu ma gandeam inainte... cum rezist sa stau intr-un oras gri, sumbru, cu milioane de omuleti negri care se msica ca niste roboti pe strazile scufundate in praf, milioane de omuleti negri care se misca in graba spre casa sau munca, oameni indiferenti care nu se uita nici o data pe cer, nu mai viseaza, nu mai exista.
Eu iubesc orasul asta, aici m-am nascut, am crescut, am invatat sa traiesc, sa iubesc, sa urasc , sa plang, sa inot, sa ma distrez, sa beau, sa merg cu bicileta.. cam tot. As putea sa zic ca aici ii am pe toti la care tin, dar nu e asa ... se intind prin prea multe locuri.
De multe ori am zis ca nu ma tine nimic lipit de acest oras si daca as avea un motiv, as pleca cu prima ocazie. Eh... nush daca as mai pleca asa repede. Eu sunt de acord ca prin acest oras negru sunt si pete de culoare. Probabil credeti ca glumesc, lasati ca va arat eu voie ca mai gasim oameni colorati printre milioanele de puncte negre, oameni care sa zambeasca, sa iubeasca, sa viseze, sa se uite la cer, sa traieasca ...

Na... o poza intunecata, probabil cam cum il vede fiecare.


miercuri, 1 iulie 2009

Monolog Interior.

Monolog interior, aici ar trebuii sa vorbesc eu ... cu mine. Eu cel bun cu Eu cel rau sau ceva de genul asta. Da, vorbesc oare cum cu mine, ma auto ascult, imi spun ce ma doare si ce ma apasa. Suna ciudat, suna bizar, oare cum nebunesc acest lucru sa stai si sa vorbesti cu tine, toate ce te trec prin cap.
Da, daca ar fii sa exprim tot ce simt la ora actuala ar fii doar cuvinte din dictionar din categoria "neagra", "intunecata", adusa oare cum emo dar fara taiere de vene. As vorbii doar despre ura, dispretie, dezamagire, dorinta de inexistenta, poate tot ce e rau, tot la ce te gandesti cand simti ca esti un "esec" o nastere esuata. Da, ma gandesc tot timpul ca fiind al 2-lea copil ca eu am fost un esec, o scapare, o dorinta de a fii fata dar iesita un baiat. Un porcusor roz.
Este genul acela de sentiment urat care reuseste sa se strecoare in 5minute peste sutele de sentimente faine, de gingasie, melancolie din ziua respectiva.
Uneori simt ca as prefera sa ma duc sa fac o rezervare la Domnul Dracu.

Daca ar fii sa exprim asta in fotografie. As avea numai culori de gri, numai nori si ploaie, numai ura, numai natura moarta. Dar nu o sa o fac, nu imi place sa exprim asa ceva. O tin pentru mine, pentru monologul meu interior.
Da, o sa ma intrebati de ce am facut-o pe blog desi e monolog interior. Eu ma intreb daca existati. Uneori ma relaxez ascultand muzica, cantand la chitara alteori scriind pe blog dar cel mai bine ma calmeaza patrupezii mei. Acum sunt doar eu si...cu mine si blogul. Printre pagini si ore trecute se mai rataceste un "voi" un cunoscut sau necunoscut care intra in lumea mea, acum as putea sa o zic "neagra". O lume cu urcusuri si coborisuri, din agonii in extaz, o lume nebuna, o dilema, un loc in care intrii cu riscuri dar poti iesii zambind. In mare parte asigur zambetele pentru final.

M-am linistit, mi-am exprimat sentimentele, ma duc sa "imbratisez" calduros Chitara, sa imi cante, sa ma alinte dupa care .... termin terapia cu cei 2 patru pezi, Ingerul meu si dracusorul mic.

Salut mie, doar e monlogul meu interior.