Cred ca am auzit de foarte multe ori, Urasc tara asta, urasc orasul in care stau. Si eu ma gandeam inainte... cum rezist sa stau intr-un oras gri, sumbru, cu milioane de omuleti negri care se msica ca niste roboti pe strazile scufundate in praf, milioane de omuleti negri care se misca in graba spre casa sau munca, oameni indiferenti care nu se uita nici o data pe cer, nu mai viseaza, nu mai exista.
Eu iubesc orasul asta, aici m-am nascut, am crescut, am invatat sa traiesc, sa iubesc, sa urasc , sa plang, sa inot, sa ma distrez, sa beau, sa merg cu bicileta.. cam tot. As putea sa zic ca aici ii am pe toti la care tin, dar nu e asa ... se intind prin prea multe locuri.
De multe ori am zis ca nu ma tine nimic lipit de acest oras si daca as avea un motiv, as pleca cu prima ocazie. Eh... nush daca as mai pleca asa repede. Eu sunt de acord ca prin acest oras negru sunt si pete de culoare. Probabil credeti ca glumesc, lasati ca va arat eu voie ca mai gasim oameni colorati printre milioanele de puncte negre, oameni care sa zambeasca, sa iubeasca, sa viseze, sa se uite la cer, sa traieasca ...
De multe ori am zis ca nu ma tine nimic lipit de acest oras si daca as avea un motiv, as pleca cu prima ocazie. Eh... nush daca as mai pleca asa repede. Eu sunt de acord ca prin acest oras negru sunt si pete de culoare. Probabil credeti ca glumesc, lasati ca va arat eu voie ca mai gasim oameni colorati printre milioanele de puncte negre, oameni care sa zambeasca, sa iubeasca, sa viseze, sa se uite la cer, sa traieasca ...
Na... o poza intunecata, probabil cam cum il vede fiecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu