Love is ... ?

Am crescut de mic uitandu-ma la filmele romantice americane de prin anii 90' - 2000' unde iubirea, invingea orice zid, orice distanta, orice clasa sociala, unde o camerista se indragostea de un print, unde baiatul timid pleca mereu cu fata populara si draguta, unde diferentele de etnie nu contau. Eh, speram sa pot ajunge si eu asa acum 20 de ani, speram ca cineva va vedea peste timiditate si peste look si ma v-a descoperi pe mine. Au trecut anii, undeva pe la jumatatea perioadei am inceput sa am incredere mai mare in mine si sa iubesc si am iubit si am crezut ca iubirea asta v-a duce pana la adanci batraneti, dar odata cu iubirea am aflat cum e sa ai inima bucatele, cum te impiedici de ramasitele mici imprastiate in jur, dar tot odata am aflat cum prietenii te ajuta sa culegi fiecare bucatica din ea si ti-o lipesc inapoi. Dar daca am iubit atat de mult, dece ma mir ce e dragostea? Ce este iubirea ?
Unii spun ca iubirea este atunci cand esti dispus sa te sacrifici pt celalalt. Altii spun ca iubirea o simti si nu o poti descrie. Pe altii ii auzi ca iubesc o persoana cu care au vorbit doar pe net.Pana la urma ce este iubirea ? Eu cred ca iubirea e un cumul de experiente alaturi de o persoana, un cumul de sentimente si amintiri dobandite, cred ca Iubirea te face sa te trezesti cu aceea persoana in gand, sa vrei sa incepi ziua cu ea si sa se termine ziua cu ea. Cred ca iubirea o construesti facand lucruri impreuna cu placere, impartasind fiiecare clipa cu zambetul pe fata. Cred ca iubirea vine cand te simti confortabil si deschis langa aceea persoana, cand stai si admiri ca un idiot in gol vazand din ea, cel mai minunat lucru din incapere. Cred ca iubesti cand renunti la binele tau pt binele celuilalt chiar daca doare . Sa fie asta Iubirea ? sau este doar obisnuinta sau doar o pasiune. Nu stiu, ce sa zic. Mie mi-a fost mereu greu sa zic "Te iubesc". Sa il arunc asa ca pe un cuvant la finalul unei fraze, ca pe un cuvant folosit in a primi ceva.

Sunt curios, cum este iubirea pt voi?

Regasire....

Buna dimineata dragii mei, buna dimineata mama, buna dimineata sora, buna dimineata draga mea. Astazi putea fii inca o sambata banala din viata, dar printre ganduri si razgandiri, am zis sa merg la valcea, sa imi vad rudele, tata-l, fratele vitreg, unchiul si asa mai departe. E un drum pe care nu l-am mai facut cu autocarul de peste 10 ani de zile. E oare cum stresant, dar incerc in 3 ore sa imi revin. E 7:04, cel putin aceasta e ora afisiata de ceasul digital din autoar. Am plecat spre unknown, spre necunoscutul de cum v-a fii acolo, cum mai arata casa in care am locuit in primii 6 ani din viata, daca voi recunoaste vre-un vecin de joaca din aceea perioada, sau ei pe mine. E un “ nu stiu” total. Am plecat la drum, iesim in sfarasit din orasul gri, accentuat de o vreme mohoratoare, cu ceata, umezeala, intuneric, parca accentuand uratenia Bucurestiului. Imi aduc aminte de poezeiile lui Bacovia, as putea spune ca Bucurestiul pe vremea aceasta e oarecum desprins din poeziile bacoviene, poezii bacoviene improscate cu miniPrix-uri , supermarket-uri, mall-uri si idioti. Totusi, e orasul meu si il iubesc, nu as putea traii in monotonia generate de sibiu, Wien si multe alte orase. Oricum, sa trecem peste oras, nu de aceea sunt aici, nu de aceea scriu.

S-a facut intre timp 7:22, stau in autocar, ma uit pe geam , ascult un scartait de geam, o femeie care flirteaza cu soferul, sforaitul unui cuplu rapus de somn( oare ce au facut aseara ? eu stiu ce am facut, am dormit doar 4 ore, din ora in ora trezindu-ma ) , iar in fundal se aude radioul. Am la mine jucaria magica, bacteria imi spune ca ma tine 5h 21 minute, poate o sa creasca sau o sa scada. Acum v alas, ma intorc la gandurile mele, la mine si probabil la terminat proiectele pe care nu le-am terminat. Am timp acum.

Hehehe, este 8:02, au inceput sa se auda sforaiturile in autobus, era si eu sa adorm, m-am trezit si zambesc. E amuzant, A inceput sa apara soarele, sa se crape de ziua. Se anunta 15grade, acum sunt 5 grade so… iesiti in tricouri dragi mei.

Asa, v-am lasat fara sa mai zic nimic, am asteptat sa mai strang momente, sa le povestesc sa vedem ce si cum si unde. Acum sunt putin suparat ca fiecare lume percepe in diferit fiecare lucru, crezand ca daca ei nu fac asa inseamna ca e un lucru rau sau ca cei care trag concluzii fara sa stie despre ce e vorba. Aacum sunt in autocar, in drum spre casa. Am luat firma Antres, tot respectful meu pentru ei. DIstanta intre scaune mai mare, un sofer care site sa foloseasca statia autocarului sa multumeasca si sa comunice cu oamenii, iar televizorul pe care tot timpul il vedem in autocar, acum chiar a fost folosit cu un film cu Sandra Bullock( Insoara-te cu mine / The Proposel ). Tocmai am iesit din Pitesti, soarele e sus pe cer, zambindu-ne, drumul e lin si drept catre bucuresti.

Ce s-a intamplat in valcea? Ma bucur ca am fost, mi-am revzut bunicul din partea tatalui, el fiind foarte bucuros ca m-a vazut. ( au trecut vro 4 ani de cand nu l-am vazut si vro 10 ani de cand nu am mai intrat in casa lui ). E greu sa explic ce a fost, cum a fost in valcea, e legat de familie, uneori chiar daca suna ciudat “ familie “. Orasul e la fel de neschimbat, la fel cum l-am lasat acum n ani in urma, poate pentru ei s-a cschimbat, poate eu sunt prea rece. Dar in mare e aceeasai valcea, o vlacea cu putin “ modernism” din Bucuresti, mall, hypermaketuri si oameni negrii, ooameni imbracati in negru, ii stiti, ii vedem in fiecare zi pe strazile din bucuresit, deobicei cu capul in jos, fara vise si sperante, deobicei ii vedem grabindu-se spre acel loc de munca monoton , care ii spulbera de orice fericire. In autogra Pitesti, cand am facut pauza vro 10 minutele, un om sarman mi-a cerut un ban. I-am dat, m-a emotinat enorm mai ales cand l-am vazut plangand si aproape ca imi saruta si mana. M-am simtit bine pentru cateva secunde ca am ajutat pe cineva. Inca sper sa aibe nevoie de aceei bani si sa nu fie unul dintre aceei “sarmani” cu “leafa” de 5000lei pe luna.

No, sa lasam rautatile si gandurile rele, sa zambim si sa coloram vietiile noastre si acelor dragi.

Va imbratisez

Craciun... reclama de craciun

robabil nu ma apucam sa scriu, daca nu aveam aceasta intamplare ciudata. Este o seara superba de 26 Decembrie 2009, pe la finele zilei, racoare, zapada topita imbibata in soseste inca imi da de furca, betonul rece pe care m-am asezat parca se incalzeste, sau este doar fundul meu amortind. Ceea ce a plecat a fii o seara interesanta, petrecuta la prieteni, s-a sfarsit prin a sta si a astepta... Noroc ca am avut inspiratia divina de a imi lua cu mine Toshiba R500. E o jucarioara mica de 800grame, care oficial, m-a scos din starea de nervi si agonie in care intrasem cand am fost anuntat ca trebuie sa astept ca mai dureaza pana ajung ei acasa. ( proabil o ora .. o ora jumate ). M-am furisat in scar, am scos Toshiba r500 din "buzunar", m-am varat pe o retea wirless si am inceput sa scriu, sa chatuesc, sa ma uit pe facebook si alte forumuri vizitate de mine. Desi sunt Online de aproape o ora, bateria micuta, imi tine bine, mai am 4h 39 de minute. ( in conditii de procesare marita ). Am ramas oare cum uimit, ca am reusit in sfarasit sa lucrez la ferma de pe face book, fara sa am probleme. Se pare ca o sa ma inteleg bine cu noul meu prieten Toshiba R500.Pot astepta cu drag.

No, ca m-am luat cu vorba si nu am apucat sa va doresc si voua cateva sarbatori fericite. Stiti ca imi sunteti dragi asa ca va doresc ca, caldura sarbatorilor de iarna sa va imbratiseze.

Multe zambete dragilor.

Fara inspiratie

Am ajuns intr-un impas, intr-o groapa, prastie, sant, gura de canal, orice ce pleaca de la nivelul pamantului spre abis, eternitate sau fiare contorsionate, ruginite.

De ceva zile vreau sa scriu pe blog, vreau sa zic ceva, sa nu il las sa se duca naibi, dar nu imi vine nimic. Ma trec idei aiurea, nea ... Vreau veslie, optimism.

Na, stiu optimism, mai sunt 7 zile pana la restanta, am de facut 21 de fotografii si un film. Eu zic ca totul o sa fie bine, voi ce ziceti ?

Am o povestioara de zis, un lucru fain, pe care rar il vezi in zilele de astazi, mai ales in capitala.

Acum vro 3 -4 saptamani, stateam in parculetul din cartier in care ies cu Morris, pe o banca vecina un batranel, cam pe la 70 ani, pricajit, adidasii rupti, batut de soarta. Langa el se aseaza un altul. In discutiile lor se auzea ca al 2-lea ar fii invetat nush cate chestii, ca e pictor si sculptor. Am zis na, la betie probabil toti se cred mai buni. Cam dupa 15 minute, ii zice ... hai sa iti dau niste sandale noi, ce marime ai la picior. Scoate in plasa o pereche de sandale noi, marime fixa, spusese ca le luase pentru el. Dupa ceva timp... hai sa iti dau si niste pantalonii ca vad ca ai tai sunt cam pricajiti. La fel, scoate din plasa o pereche de blugi. Dupa cateva minute, i-a zis sa mearga sa dorama la el daca nu are unde sa se duca.

Am ascultat cu drag discutiile lor de cateva zeci de minute. Nu mi-a parut rau pt timpul acela, parerea mea este ca oamenii acestia ar trebuii felicitati, sau macar respectati.

Un buna ziua pe strada, spune multe. Eu ii dau de fiecare data buna ziua, desi nu ma stie, m-a vazut in parc cu cainele si atat.

da... o povestioara trista dar frumoasa.

Joi voi pleca in satul aurel vlaicu. Sper sa vin cu o poveste ca sa nu mai am iara probleme cu inspiratia :D

my city...

Cred ca am auzit de foarte multe ori, Urasc tara asta, urasc orasul in care stau. Si eu ma gandeam inainte... cum rezist sa stau intr-un oras gri, sumbru, cu milioane de omuleti negri care se msica ca niste roboti pe strazile scufundate in praf, milioane de omuleti negri care se misca in graba spre casa sau munca, oameni indiferenti care nu se uita nici o data pe cer, nu mai viseaza, nu mai exista.

Eu iubesc orasul asta, aici m-am nascut, am crescut, am invatat sa traiesc, sa iubesc, sa urasc , sa plang, sa inot, sa ma distrez, sa beau, sa merg cu bicileta.. cam tot. As putea sa zic ca aici ii am pe toti la care tin, dar nu e asa ... se intind prin prea multe locuri.
De multe ori am zis ca nu ma tine nimic lipit de acest oras si daca as avea un motiv, as pleca cu prima ocazie. Eh... nush daca as mai pleca asa repede. Eu sunt de acord ca prin acest oras negru sunt si pete de culoare. Probabil credeti ca glumesc, lasati ca va arat eu voie ca mai gasim oameni colorati printre milioanele de puncte negre, oameni care sa zambeasca, sa iubeasca, sa viseze, sa se uite la cer, sa traieasca ...

Na... o poza intunecata, probabil cam cum il vede fiecare.

Monolog Interior.

Monolog interior, aici ar trebuii sa vorbesc eu ... cu mine. Eu cel bun cu Eu cel rau sau ceva de genul asta. Da, vorbesc oare cum cu mine, ma auto ascult, imi spun ce ma doare si ce ma apasa. Suna ciudat, suna bizar, oare cum nebunesc acest lucru sa stai si sa vorbesti cu tine, toate ce te trec prin cap.

Da, daca ar fii sa exprim tot ce simt la ora actuala ar fii doar cuvinte din dictionar din categoria "neagra", "intunecata", adusa oare cum emo dar fara taiere de vene. As vorbii doar despre ura, dispretie, dezamagire, dorinta de inexistenta, poate tot ce e rau, tot la ce te gandesti cand simti ca esti un "esec" o nastere esuata. Da, ma gandesc tot timpul ca fiind al 2-lea copil ca eu am fost un esec, o scapare, o dorinta de a fii fata dar iesita un baiat. Un porcusor roz.

Este genul acela de sentiment urat care reuseste sa se strecoare in 5minute peste sutele de sentimente faine, de gingasie, melancolie din ziua respectiva.

Uneori simt ca as prefera sa ma duc sa fac o rezervare la Domnul Dracu.

Daca ar fii sa exprim asta in fotografie. As avea numai culori de gri, numai nori si ploaie, numai ura, numai natura moarta. Dar nu o sa o fac, nu imi place sa exprim asa ceva. O tin pentru mine, pentru monologul meu interior.
Da, o sa ma intrebati de ce am facut-o pe blog desi e monolog interior. Eu ma intreb daca existati. Uneori ma relaxez ascultand muzica, cantand la chitara alteori scriind pe blog dar cel mai bine ma calmeaza patrupezii mei. Acum sunt doar eu si...cu mine si blogul. Printre pagini si ore trecute se mai rataceste un "voi" un cunoscut sau necunoscut care intra in lumea mea, acum as putea sa o zic "neagra". O lume cu urcusuri si coborisuri, din agonii in extaz, o lume nebuna, o dilema, un loc in care intrii cu riscuri dar poti iesii zambind. In mare parte asigur zambetele pentru final.

M-am linistit, mi-am exprimat sentimentele, ma duc sa "imbratisez" calduros Chitara, sa imi cante, sa ma alinte dupa care .... termin terapia cu cei 2 patru pezi, Ingerul meu si dracusorul mic.

Salut mie, doar e monlogul meu interior.

Mini Morris !

Vedeti, v-am promis eu ca va scriu mai repede.

Am uitat sa spun ceva esential ce s-a intamplat in ultimile luni.

Cam de 3 saptamani am la mine un pui de la Morris, un baietel dulce , il alint Mini Morris, indianu, duracel. E un dulce.

Povestea lui, S-a nascut pe 16 - aprilie, undeva intr-o curte din Cheajna, un sat micut, la margine de capitala. A fost special de la nastere, cel mai deschis dintre catelusi. Are 6 frati, 5 fete si un fratior. El a fost cel mai nebunatic, iubit de stapan, cel mai mult curajt dintre tonti. Idila dintre mine si el a inceput cand, A + V ( un cuplu dulce ) au venit sa il vada, sa il ia. A, si-l dorea de mult timp, foarte mult timp, toata ziua vorbea despre el. Dorinta exagerata prbabil a devenit un ghinon. ( ca si legile lui murphy. Ce poate merge prost, v-a merge ). Dupa cateva ore aflu ca "super mini" are probleme grave cu viermii, tot ce a fost mai rau a mers. Am fost intr-un suflet si l-am dus la nenea doctorul. Acesta l-a intepat in fund oleaca, dar l-a facut bine. L-a reparat.

De atunci, a ramas la mine. A intrat in sufletul meu si nu vreau sa ii mai dau drumu desi ar cam trebuii. Sa il descriu scurt. E un drac in piele de inger. Pupa, musca, latra, plange, doarme, se joaca, alearga, stagneaza, mananca de pe jos, linge, no... ce sa mai zic. Are o personalitate puternica, este incapatanat.

Este de vinzare, numai astazi cu 170e, In pret intra cosuletul lui, jucarii, mancare, 2 vacine ( poate si al 3-lea ) iar pentru Fetite dulci intra si stapanul bonus :D

Pe curand dragii me ( sunteti ? )

i

La naiba in puii mei

Citat. "La naiba in puii mei ". Iara au trecut zilele, saptamanile, lunile si eu nu am mai scris nimic pe blog. Stiu, am promis ca o sa scriu si ca nu va las singuri. Deh, am tot vrut sa mai scrius sa mai vorbesc cu mine singur, cu voi, cu ei, cu ea, cu el, cu toti astia dragi mie, dar... ( tot timpul exista un dar ) cand vroiam sa scriu imi veneau altele in cap, de multe ori imi venea o lene... dar lene cum greu se vede. Pai deh, ia sa ne uitam cat a trecut, 2luni si jumatate aproape 3luni. Hmm .. suficient cat sa pot povestii pe scurt, pe lung, ambigu ... ce am mai facut.

Ce am mai facut !? hmm ... aaa .. am terminat sesiunea cu brio si 2 restante. Nici eu nu sunt mandru de mine.

Caut job, da lume... m-am hotarat sa caut job ! Cine stie, cine gaseste cine aude ceva. Sunt aici.

Ce stiu sa fac? Simplu... sa frec menta. Tot timpul am zis ca trebuie sa scriu " mint rubbing" in C.V.

Uneoi fac poze bune, alteori esecuri. Stiu ... stiu sa stresez lumea, al naibii ma pricep cel mai bine. Stiu sa fac lumea sa zambeasca ( acu eu zic ca ei rad de mine nu cu mine ). Sunt un artist, un geniu ne descoperit, un punct roz in milioane de puncte gri, sunt .. o lebada mirifica.

No, va doresc multe multe zambete.

Sunt scurt azi, dar trebuie sa tin subiecte si pentru data viitoare. O data viitoare mult mai apropriata. Sper :d

Hai ca va fac in pofta cu niste clatite facute de curand :D

Pentru fetite dulci, pot livra la domiciliu.

Primavara, e bine sau e rau ?

De 3 -4 zile in coace, umblu doar in tricou. Da, a venit primavara in sfarasit. Pasarelele canta melodii de dragoste celor dragi pe cate o creanga inflorita pe ici pe colo, Iarba a iesit in sfarasit la lumina dupa atata timp ce a hibernat sub mantaua alba, dragostea pluteste in aer, mergi pe strada si nu poti sa observi oamenii fericiti. Stai pe o banca si asculti idilele de dragoste si nu poti sa nu observi domnisoarele cochete care isi etaleaza una mai de care, posetele de firma si ochelarii de soare, domnisorii cu masini care merg cu 30km/h pe o strada libera, cu unul sau tote geamurile coborate, ascultand muzica cu basii la maxim pt a impresiona lumea. 

Da o venit primavara, oare cum imi era dor de ea, de iubire, fericire, caldura, liniste, oare cum de diferite branduri. 

Da, probabil ma credeti nebun, dar ma plictisisem de cizmele de eschimos pe care le-am tot vazut si care tot o sa le vad probabil pana in mijlocul verii. Nu de alta, dar de la caldura, probabil le cade puful :). 

Sa nu fiu rau ? nu sunt, Sunteti ai nostrii si va iubim, mai mult sau mai putin.

Sfarsitul calatoriei... Inceputul unei frumoase prietenii

Servus,

Na ca nu am mai postat din vacanta, sunt sigur ca v-am facut sa asteptati cat mai multe povestiri de ale mele, stiu ca va place sa radeti de mine si cu mine. Ganditi-va acum ca o sa scriu mai mult, cat mai mult si cat mai funny. Am de ce ma … am de ce !

Acu sunt in trenul IC540 Targu Mures  -  Bucuresti, un tren in care am PRIZA (thx God ). Afara este o vreme perfect bacoviana, am trecut cam acu 10 minute de gara Toplita, s-au scurs 3h de cand am plecat din Targu Mures si estimez ca as mai avea vro 6h pana in Bucuresti.

No… sa lasam prezentul si sa trecem in trecut. Unde ramasesem ? Eram parca in Piatra Neamt si plangeam ca imi e dor de Bucuresti. No shit… eram fraier. O fost super, dupa postul acela, ziua o inceput cu plimbare singur in Piatra neamt, cu camera foto, cu camera video, cu gandul la Tg Mures. Plictisitor o fost, pana m-am trezit cu o idée de a face poze unei tipe pe care nu o cunosteam. Am zis wtf, ce am de pierdut ?! Sar peste 2 -3 ore din “viata” ca sa ajung la shooting. Era cam ora 4:30 eu venisem cu un “co forumist” pe care l-am cunoscut face to face in Piatra, fetele care trebuiau sa vina ajunsesera si ele… eu am zis … hai sa imi sun “copilul” poate reusesc sa il scot de la “arrest”. Yes, am reusit, o aparut cu zambetul pana la urechei ( sa se inteleaga, zambetul pana la urechi era cauzat de sharm-ul meu, radiez numai zambete ). Discutam, ne scobim in nas, in fund (unii), in portofel si stabilm totusi unde sa mergem sa facem shooting-ul. Intr-un final ideeile mele nu au reusit sa se puna in practica, gandesc prea sus si prea prost. L-am lasat pe co forumist-ul meu drag sa se joace si el cu luminile si cu modelele ca deh, la 28 ani e timid (deja prevad ca o sa iau bataie), eu am stat si am ras cu “copilasu” cat am putut.

Urmatoarele 3 – 4h vi le rezum. “Copilasu” o plecat, 2 baieti 2 fete 4 rasete 4 fiinte diferite 1 fotograf 1 ajutor 2 modele 1 copac 2 lumini o ploaie 1 restaurant 3 irish coffe 1 pepsi din 4 au ramas 2 din 2 au ajuns 3.

La hotel o venit copilasu, co forumistu si eu. Intr-un final am luat-o la picior spre casa “Copilasului”. Imanat cu o sticla de vin rosu de calitate, un buchet de flori, frica si rusine, am ajuns in fata usi. Picioarele imi tremurau, traspiram usor, incercam sa zambesc dar coltul gurii imi treumr subtil. In bucatarie vine tata-l. M-am imuiat de tot, am tot incercat sa imi strang cat de cat din nesimtirea pe care o am in interior ca sa scap de emotii. Intr-un final: “Buna ziua, sunt Vlad, imi pare rau pentr-u ieri”… iar de acolo nu mai aveti voie sa stiti.

Cum bine stiti citatul…  “ Si restul e tacere”.

 

Nu o sa va zic plecarea din Piatra neamt spre Targu Mures, deoarece o fost foarte plictisitoare. Va doresc in schimb sa mergeti la Cheile Bicazului de cate ori aveti ocazia. E un loc superb ca mine J).

Targu Mures… ce zile, superbe zile, superbi oameni. Prima zi am ratat-o, am recuperat zilele de nesomn.

Day 1:

Din pricina unor probleme “tehnice” , persoana din primul plan a abandonat. Am cerut ajutorul co forumistilor din Targu mures, ca sa iesim la si sa pierdem timpul cat de cat, ca sa nu ma plictisesc sis a incep iara sa imi plang de mila ca nu am ce sa fac intr-u oras mic. No, dar is SUPER oameni ardelenii astia, unguri – romani, nu mai contaza, is SUPER. Am iesit la o cafea, la gradina zoological pe care o recomand cu drag. Din Romania cred ca e cea mai faina gradina zoological.
No bine, dupa multe ore, multe zambete si multe rasete, am ajuns “acasa” unde primul lucru si primul lucru fu sa imi fac un masaj la maxilar ca imi ramasese increstat de cat de mult am ras. Nu am ajuns bine ca deh, am primit telefon de o alta persoana SUPER ( nu se dau detalii ). Dupa o masa de gulas si un cotlet de porc parca desi nici eu naibi nu stiu ce imi luasem, ideea era ca MANANC in sfarsit( Joi mancasem 3 covrigi, vineri am mancat forneti, sambata pe la 7-8 seara am reusit sa mananc si eu ceva bun ). Dupa am ajuns intr-un Irish Pub, in care concerta Gury Pascu cu 2 prieteni de ai lui, Irish music in cadrul “St. Patrick’s Day Party”. No… fain rau, am reusit sa beau in sfarsit un Irish Coffe cum trebuie, cu wishki de calitate.

Day 2:  Un co forumist de ieri + Un co forumist nou + un LooSeR din Bucuresti = Urgie sau orgie  - voi alegeti.

Ne-am distrat la un shooting ( nu va impacientati… o sa va dau poze / filmulete )

Yey !  dupa atatea rasete mi s-au imuiat picioarele. Primesc telefon, era acel/acea “the one”, ma invita cu drag acasa la ai ei, primul lucru pe care l-am avut in cap era “ La naiba!”  No am zis ca mai rau ca in Piatra neamt nu are ce sa fie. Treci “acasa” pregateste-te si gandeste-te ce naibi sa cumperi dintr-un oras pe care nu il cunosti, cadouri sau cateceva pt 2 oameni mature pe care nu ii cunosti. No .. am zis wtf, Un vin bun … si eventual flori pt doamna. E simplu nu ?! Asa am crezut si eu, cel putin pana am realizat ca in acest oras DUminica, toate magazinele sunt inchise. Am reusit sa gasesc un hyper market deschis si am cumparat vin rosu! No bine … dar flori de unde ? Ce sa fac? Eram deja fuked up. In ultima clipa am intrat intr-o benzinarie cu ideea de a cumparat o cutie de bomboane de ciocolata de calitate, am gasit in schimb o lumanare super parfurmata, in forma de o briosa cred.

No, am ajuns acolo, am incercat sa fiu eu… darn u .. am intrat repede in silentio stampa. Eh,… si cum am mai zis.. “ Restul e tacere  “

Sunt SUPER acesti oameni, prieteni, sper sa se fii legat prietenii stranse si foarte stranse.

 

Cu capu in nori cat de cat, incerc sa revin la present. Cum ziceam, sunt in IC540, deja s-au mai scurs 40 de minute de cand am inceput sa scriu. Ma delectez un peisaj mirific Bacovian, Cu nori nespalati si gri, greoi si plini de apa, care ne mananca muntii si dealurile. Campiile, padurile sunt monotone pictate in 2 culori… Galben si Maro. Trenul nostru, e singura pata de culoare albastra care s-ar vedea.  Lume cat se poate, de toate felurile, asa ca nu stau sa ii caracterizez.

Ascult in momentul acesta 4Non Blondes – What’s up, am terminat de inchis telefonul, acu ca is happy pot continua cu bine de scris.

Ma uit cu drag la fotografiile facute ieri, zambesc si deja imi e dor de Targu Mures. Sper sa revin cat mai repede.

 

Poate va intrebati de ce nu am zis ca sper sa revin cat mai repede in Piatra Neamt, e simplu!. “Copilasul” v-a lua bacul cu 9:60 , v-a venii in Bucuresti la facultate si o voi lua cu mine orice s-ar intampla.

 

 

Va pup mai … va pup.