Craciun... reclama de craciun

robabil nu ma apucam sa scriu, daca nu aveam aceasta intamplare ciudata. Este o seara superba de 26 Decembrie 2009, pe la finele zilei, racoare, zapada topita imbibata in soseste inca imi da de furca, betonul rece pe care m-am asezat parca se incalzeste, sau este doar fundul meu amortind. Ceea ce a plecat a fii o seara interesanta, petrecuta la prieteni, s-a sfarsit prin a sta si a astepta... Noroc ca am avut inspiratia divina de a imi lua cu mine Toshiba R500. E o jucarioara mica de 800grame, care oficial, m-a scos din starea de nervi si agonie in care intrasem cand am fost anuntat ca trebuie sa astept ca mai dureaza pana ajung ei acasa. ( proabil o ora .. o ora jumate ). M-am furisat in scar, am scos Toshiba r500 din "buzunar", m-am varat pe o retea wirless si am inceput sa scriu, sa chatuesc, sa ma uit pe facebook si alte forumuri vizitate de mine. Desi sunt Online de aproape o ora, bateria micuta, imi tine bine, mai am 4h 39 de minute. ( in conditii de procesare marita ). Am ramas oare cum uimit, ca am reusit in sfarasit sa lucrez la ferma de pe face book, fara sa am probleme. Se pare ca o sa ma inteleg bine cu noul meu prieten Toshiba R500.Pot astepta cu drag.

No, ca m-am luat cu vorba si nu am apucat sa va doresc si voua cateva sarbatori fericite. Stiti ca imi sunteti dragi asa ca va doresc ca, caldura sarbatorilor de iarna sa va imbratiseze.

Multe zambete dragilor.

Fara inspiratie

Am ajuns intr-un impas, intr-o groapa, prastie, sant, gura de canal, orice ce pleaca de la nivelul pamantului spre abis, eternitate sau fiare contorsionate, ruginite.

De ceva zile vreau sa scriu pe blog, vreau sa zic ceva, sa nu il las sa se duca naibi, dar nu imi vine nimic. Ma trec idei aiurea, nea ... Vreau veslie, optimism.

Na, stiu optimism, mai sunt 7 zile pana la restanta, am de facut 21 de fotografii si un film. Eu zic ca totul o sa fie bine, voi ce ziceti ?

Am o povestioara de zis, un lucru fain, pe care rar il vezi in zilele de astazi, mai ales in capitala.

Acum vro 3 -4 saptamani, stateam in parculetul din cartier in care ies cu Morris, pe o banca vecina un batranel, cam pe la 70 ani, pricajit, adidasii rupti, batut de soarta. Langa el se aseaza un altul. In discutiile lor se auzea ca al 2-lea ar fii invetat nush cate chestii, ca e pictor si sculptor. Am zis na, la betie probabil toti se cred mai buni. Cam dupa 15 minute, ii zice ... hai sa iti dau niste sandale noi, ce marime ai la picior. Scoate in plasa o pereche de sandale noi, marime fixa, spusese ca le luase pentru el. Dupa ceva timp... hai sa iti dau si niste pantalonii ca vad ca ai tai sunt cam pricajiti. La fel, scoate din plasa o pereche de blugi. Dupa cateva minute, i-a zis sa mearga sa dorama la el daca nu are unde sa se duca.

Am ascultat cu drag discutiile lor de cateva zeci de minute. Nu mi-a parut rau pt timpul acela, parerea mea este ca oamenii acestia ar trebuii felicitati, sau macar respectati.

Un buna ziua pe strada, spune multe. Eu ii dau de fiecare data buna ziua, desi nu ma stie, m-a vazut in parc cu cainele si atat.

da... o povestioara trista dar frumoasa.

Joi voi pleca in satul aurel vlaicu. Sper sa vin cu o poveste ca sa nu mai am iara probleme cu inspiratia :D

my city...

Cred ca am auzit de foarte multe ori, Urasc tara asta, urasc orasul in care stau. Si eu ma gandeam inainte... cum rezist sa stau intr-un oras gri, sumbru, cu milioane de omuleti negri care se msica ca niste roboti pe strazile scufundate in praf, milioane de omuleti negri care se misca in graba spre casa sau munca, oameni indiferenti care nu se uita nici o data pe cer, nu mai viseaza, nu mai exista.

Eu iubesc orasul asta, aici m-am nascut, am crescut, am invatat sa traiesc, sa iubesc, sa urasc , sa plang, sa inot, sa ma distrez, sa beau, sa merg cu bicileta.. cam tot. As putea sa zic ca aici ii am pe toti la care tin, dar nu e asa ... se intind prin prea multe locuri.
De multe ori am zis ca nu ma tine nimic lipit de acest oras si daca as avea un motiv, as pleca cu prima ocazie. Eh... nush daca as mai pleca asa repede. Eu sunt de acord ca prin acest oras negru sunt si pete de culoare. Probabil credeti ca glumesc, lasati ca va arat eu voie ca mai gasim oameni colorati printre milioanele de puncte negre, oameni care sa zambeasca, sa iubeasca, sa viseze, sa se uite la cer, sa traieasca ...

Na... o poza intunecata, probabil cam cum il vede fiecare.

Monolog Interior.

Monolog interior, aici ar trebuii sa vorbesc eu ... cu mine. Eu cel bun cu Eu cel rau sau ceva de genul asta. Da, vorbesc oare cum cu mine, ma auto ascult, imi spun ce ma doare si ce ma apasa. Suna ciudat, suna bizar, oare cum nebunesc acest lucru sa stai si sa vorbesti cu tine, toate ce te trec prin cap.

Da, daca ar fii sa exprim tot ce simt la ora actuala ar fii doar cuvinte din dictionar din categoria "neagra", "intunecata", adusa oare cum emo dar fara taiere de vene. As vorbii doar despre ura, dispretie, dezamagire, dorinta de inexistenta, poate tot ce e rau, tot la ce te gandesti cand simti ca esti un "esec" o nastere esuata. Da, ma gandesc tot timpul ca fiind al 2-lea copil ca eu am fost un esec, o scapare, o dorinta de a fii fata dar iesita un baiat. Un porcusor roz.

Este genul acela de sentiment urat care reuseste sa se strecoare in 5minute peste sutele de sentimente faine, de gingasie, melancolie din ziua respectiva.

Uneori simt ca as prefera sa ma duc sa fac o rezervare la Domnul Dracu.

Daca ar fii sa exprim asta in fotografie. As avea numai culori de gri, numai nori si ploaie, numai ura, numai natura moarta. Dar nu o sa o fac, nu imi place sa exprim asa ceva. O tin pentru mine, pentru monologul meu interior.
Da, o sa ma intrebati de ce am facut-o pe blog desi e monolog interior. Eu ma intreb daca existati. Uneori ma relaxez ascultand muzica, cantand la chitara alteori scriind pe blog dar cel mai bine ma calmeaza patrupezii mei. Acum sunt doar eu si...cu mine si blogul. Printre pagini si ore trecute se mai rataceste un "voi" un cunoscut sau necunoscut care intra in lumea mea, acum as putea sa o zic "neagra". O lume cu urcusuri si coborisuri, din agonii in extaz, o lume nebuna, o dilema, un loc in care intrii cu riscuri dar poti iesii zambind. In mare parte asigur zambetele pentru final.

M-am linistit, mi-am exprimat sentimentele, ma duc sa "imbratisez" calduros Chitara, sa imi cante, sa ma alinte dupa care .... termin terapia cu cei 2 patru pezi, Ingerul meu si dracusorul mic.

Salut mie, doar e monlogul meu interior.

Mini Morris !

Vedeti, v-am promis eu ca va scriu mai repede.

Am uitat sa spun ceva esential ce s-a intamplat in ultimile luni.

Cam de 3 saptamani am la mine un pui de la Morris, un baietel dulce , il alint Mini Morris, indianu, duracel. E un dulce.

Povestea lui, S-a nascut pe 16 - aprilie, undeva intr-o curte din Cheajna, un sat micut, la margine de capitala. A fost special de la nastere, cel mai deschis dintre catelusi. Are 6 frati, 5 fete si un fratior. El a fost cel mai nebunatic, iubit de stapan, cel mai mult curajt dintre tonti. Idila dintre mine si el a inceput cand, A + V ( un cuplu dulce ) au venit sa il vada, sa il ia. A, si-l dorea de mult timp, foarte mult timp, toata ziua vorbea despre el. Dorinta exagerata prbabil a devenit un ghinon. ( ca si legile lui murphy. Ce poate merge prost, v-a merge ). Dupa cateva ore aflu ca "super mini" are probleme grave cu viermii, tot ce a fost mai rau a mers. Am fost intr-un suflet si l-am dus la nenea doctorul. Acesta l-a intepat in fund oleaca, dar l-a facut bine. L-a reparat.

De atunci, a ramas la mine. A intrat in sufletul meu si nu vreau sa ii mai dau drumu desi ar cam trebuii. Sa il descriu scurt. E un drac in piele de inger. Pupa, musca, latra, plange, doarme, se joaca, alearga, stagneaza, mananca de pe jos, linge, no... ce sa mai zic. Are o personalitate puternica, este incapatanat.

Este de vinzare, numai astazi cu 170e, In pret intra cosuletul lui, jucarii, mancare, 2 vacine ( poate si al 3-lea ) iar pentru Fetite dulci intra si stapanul bonus :D

Pe curand dragii me ( sunteti ? )

i

La naiba in puii mei

Citat. "La naiba in puii mei ". Iara au trecut zilele, saptamanile, lunile si eu nu am mai scris nimic pe blog. Stiu, am promis ca o sa scriu si ca nu va las singuri. Deh, am tot vrut sa mai scrius sa mai vorbesc cu mine singur, cu voi, cu ei, cu ea, cu el, cu toti astia dragi mie, dar... ( tot timpul exista un dar ) cand vroiam sa scriu imi veneau altele in cap, de multe ori imi venea o lene... dar lene cum greu se vede. Pai deh, ia sa ne uitam cat a trecut, 2luni si jumatate aproape 3luni. Hmm .. suficient cat sa pot povestii pe scurt, pe lung, ambigu ... ce am mai facut.

Ce am mai facut !? hmm ... aaa .. am terminat sesiunea cu brio si 2 restante. Nici eu nu sunt mandru de mine.

Caut job, da lume... m-am hotarat sa caut job ! Cine stie, cine gaseste cine aude ceva. Sunt aici.

Ce stiu sa fac? Simplu... sa frec menta. Tot timpul am zis ca trebuie sa scriu " mint rubbing" in C.V.

Uneoi fac poze bune, alteori esecuri. Stiu ... stiu sa stresez lumea, al naibii ma pricep cel mai bine. Stiu sa fac lumea sa zambeasca ( acu eu zic ca ei rad de mine nu cu mine ). Sunt un artist, un geniu ne descoperit, un punct roz in milioane de puncte gri, sunt .. o lebada mirifica.

No, va doresc multe multe zambete.

Sunt scurt azi, dar trebuie sa tin subiecte si pentru data viitoare. O data viitoare mult mai apropriata. Sper :d

Hai ca va fac in pofta cu niste clatite facute de curand :D

Pentru fetite dulci, pot livra la domiciliu.

Primavara, e bine sau e rau ?

De 3 -4 zile in coace, umblu doar in tricou. Da, a venit primavara in sfarasit. Pasarelele canta melodii de dragoste celor dragi pe cate o creanga inflorita pe ici pe colo, Iarba a iesit in sfarasit la lumina dupa atata timp ce a hibernat sub mantaua alba, dragostea pluteste in aer, mergi pe strada si nu poti sa observi oamenii fericiti. Stai pe o banca si asculti idilele de dragoste si nu poti sa nu observi domnisoarele cochete care isi etaleaza una mai de care, posetele de firma si ochelarii de soare, domnisorii cu masini care merg cu 30km/h pe o strada libera, cu unul sau tote geamurile coborate, ascultand muzica cu basii la maxim pt a impresiona lumea. 

Da o venit primavara, oare cum imi era dor de ea, de iubire, fericire, caldura, liniste, oare cum de diferite branduri. 

Da, probabil ma credeti nebun, dar ma plictisisem de cizmele de eschimos pe care le-am tot vazut si care tot o sa le vad probabil pana in mijlocul verii. Nu de alta, dar de la caldura, probabil le cade puful :). 

Sa nu fiu rau ? nu sunt, Sunteti ai nostrii si va iubim, mai mult sau mai putin.

Sfarsitul calatoriei... Inceputul unei frumoase prietenii

Servus,

Na ca nu am mai postat din vacanta, sunt sigur ca v-am facut sa asteptati cat mai multe povestiri de ale mele, stiu ca va place sa radeti de mine si cu mine. Ganditi-va acum ca o sa scriu mai mult, cat mai mult si cat mai funny. Am de ce ma … am de ce !

Acu sunt in trenul IC540 Targu Mures  -  Bucuresti, un tren in care am PRIZA (thx God ). Afara este o vreme perfect bacoviana, am trecut cam acu 10 minute de gara Toplita, s-au scurs 3h de cand am plecat din Targu Mures si estimez ca as mai avea vro 6h pana in Bucuresti.

No… sa lasam prezentul si sa trecem in trecut. Unde ramasesem ? Eram parca in Piatra Neamt si plangeam ca imi e dor de Bucuresti. No shit… eram fraier. O fost super, dupa postul acela, ziua o inceput cu plimbare singur in Piatra neamt, cu camera foto, cu camera video, cu gandul la Tg Mures. Plictisitor o fost, pana m-am trezit cu o idée de a face poze unei tipe pe care nu o cunosteam. Am zis wtf, ce am de pierdut ?! Sar peste 2 -3 ore din “viata” ca sa ajung la shooting. Era cam ora 4:30 eu venisem cu un “co forumist” pe care l-am cunoscut face to face in Piatra, fetele care trebuiau sa vina ajunsesera si ele… eu am zis … hai sa imi sun “copilul” poate reusesc sa il scot de la “arrest”. Yes, am reusit, o aparut cu zambetul pana la urechei ( sa se inteleaga, zambetul pana la urechi era cauzat de sharm-ul meu, radiez numai zambete ). Discutam, ne scobim in nas, in fund (unii), in portofel si stabilm totusi unde sa mergem sa facem shooting-ul. Intr-un final ideeile mele nu au reusit sa se puna in practica, gandesc prea sus si prea prost. L-am lasat pe co forumist-ul meu drag sa se joace si el cu luminile si cu modelele ca deh, la 28 ani e timid (deja prevad ca o sa iau bataie), eu am stat si am ras cu “copilasu” cat am putut.

Urmatoarele 3 – 4h vi le rezum. “Copilasu” o plecat, 2 baieti 2 fete 4 rasete 4 fiinte diferite 1 fotograf 1 ajutor 2 modele 1 copac 2 lumini o ploaie 1 restaurant 3 irish coffe 1 pepsi din 4 au ramas 2 din 2 au ajuns 3.

La hotel o venit copilasu, co forumistu si eu. Intr-un final am luat-o la picior spre casa “Copilasului”. Imanat cu o sticla de vin rosu de calitate, un buchet de flori, frica si rusine, am ajuns in fata usi. Picioarele imi tremurau, traspiram usor, incercam sa zambesc dar coltul gurii imi treumr subtil. In bucatarie vine tata-l. M-am imuiat de tot, am tot incercat sa imi strang cat de cat din nesimtirea pe care o am in interior ca sa scap de emotii. Intr-un final: “Buna ziua, sunt Vlad, imi pare rau pentr-u ieri”… iar de acolo nu mai aveti voie sa stiti.

Cum bine stiti citatul…  “ Si restul e tacere”.

 

Nu o sa va zic plecarea din Piatra neamt spre Targu Mures, deoarece o fost foarte plictisitoare. Va doresc in schimb sa mergeti la Cheile Bicazului de cate ori aveti ocazia. E un loc superb ca mine J).

Targu Mures… ce zile, superbe zile, superbi oameni. Prima zi am ratat-o, am recuperat zilele de nesomn.

Day 1:

Din pricina unor probleme “tehnice” , persoana din primul plan a abandonat. Am cerut ajutorul co forumistilor din Targu mures, ca sa iesim la si sa pierdem timpul cat de cat, ca sa nu ma plictisesc sis a incep iara sa imi plang de mila ca nu am ce sa fac intr-u oras mic. No, dar is SUPER oameni ardelenii astia, unguri – romani, nu mai contaza, is SUPER. Am iesit la o cafea, la gradina zoological pe care o recomand cu drag. Din Romania cred ca e cea mai faina gradina zoological.
No bine, dupa multe ore, multe zambete si multe rasete, am ajuns “acasa” unde primul lucru si primul lucru fu sa imi fac un masaj la maxilar ca imi ramasese increstat de cat de mult am ras. Nu am ajuns bine ca deh, am primit telefon de o alta persoana SUPER ( nu se dau detalii ). Dupa o masa de gulas si un cotlet de porc parca desi nici eu naibi nu stiu ce imi luasem, ideea era ca MANANC in sfarsit( Joi mancasem 3 covrigi, vineri am mancat forneti, sambata pe la 7-8 seara am reusit sa mananc si eu ceva bun ). Dupa am ajuns intr-un Irish Pub, in care concerta Gury Pascu cu 2 prieteni de ai lui, Irish music in cadrul “St. Patrick’s Day Party”. No… fain rau, am reusit sa beau in sfarsit un Irish Coffe cum trebuie, cu wishki de calitate.

Day 2:  Un co forumist de ieri + Un co forumist nou + un LooSeR din Bucuresti = Urgie sau orgie  - voi alegeti.

Ne-am distrat la un shooting ( nu va impacientati… o sa va dau poze / filmulete )

Yey !  dupa atatea rasete mi s-au imuiat picioarele. Primesc telefon, era acel/acea “the one”, ma invita cu drag acasa la ai ei, primul lucru pe care l-am avut in cap era “ La naiba!”  No am zis ca mai rau ca in Piatra neamt nu are ce sa fie. Treci “acasa” pregateste-te si gandeste-te ce naibi sa cumperi dintr-un oras pe care nu il cunosti, cadouri sau cateceva pt 2 oameni mature pe care nu ii cunosti. No .. am zis wtf, Un vin bun … si eventual flori pt doamna. E simplu nu ?! Asa am crezut si eu, cel putin pana am realizat ca in acest oras DUminica, toate magazinele sunt inchise. Am reusit sa gasesc un hyper market deschis si am cumparat vin rosu! No bine … dar flori de unde ? Ce sa fac? Eram deja fuked up. In ultima clipa am intrat intr-o benzinarie cu ideea de a cumparat o cutie de bomboane de ciocolata de calitate, am gasit in schimb o lumanare super parfurmata, in forma de o briosa cred.

No, am ajuns acolo, am incercat sa fiu eu… darn u .. am intrat repede in silentio stampa. Eh,… si cum am mai zis.. “ Restul e tacere  “

Sunt SUPER acesti oameni, prieteni, sper sa se fii legat prietenii stranse si foarte stranse.

 

Cu capu in nori cat de cat, incerc sa revin la present. Cum ziceam, sunt in IC540, deja s-au mai scurs 40 de minute de cand am inceput sa scriu. Ma delectez un peisaj mirific Bacovian, Cu nori nespalati si gri, greoi si plini de apa, care ne mananca muntii si dealurile. Campiile, padurile sunt monotone pictate in 2 culori… Galben si Maro. Trenul nostru, e singura pata de culoare albastra care s-ar vedea.  Lume cat se poate, de toate felurile, asa ca nu stau sa ii caracterizez.

Ascult in momentul acesta 4Non Blondes – What’s up, am terminat de inchis telefonul, acu ca is happy pot continua cu bine de scris.

Ma uit cu drag la fotografiile facute ieri, zambesc si deja imi e dor de Targu Mures. Sper sa revin cat mai repede.

 

Poate va intrebati de ce nu am zis ca sper sa revin cat mai repede in Piatra Neamt, e simplu!. “Copilasul” v-a lua bacul cu 9:60 , v-a venii in Bucuresti la facultate si o voi lua cu mine orice s-ar intampla.

 

 

Va pup mai … va pup.

 

 

Esec !?

Nush de ce… dar mi-e dor, mi-e dor de Morris cum ma trezea noaptea din somn, mi-e dor prietenii care imi ziceau ca sunt fraier si sa nu fiu trist, mi-e dor de colegii si profesorii care ma cred un nimeni, mi-e dor de cei cu care imi petrec virtual timpul si pasiunea, mi-e dor de injuraturile spuse in trafic, mi-e dor de nesimtirea de pe strada, mi-e dor de muzica proasta ascultata cat mai tare si cat mai tare, mi-e dor de patul meu mare si gol, mi-e dor de pestii mei, mi-e dor de cearta de acasa cu familia din nimicuri si din motive bune, mi-e dor de tristetea apasatoare pe care o aveam desi nu trebuia, mi-e dor de orasul gri in care am umblat zi de zi in ultmii ani, mi-e dor de cablurile de curent care imi strabateau fiecare cadru fotografic facut in oras, mi-e dor praful inghitit in fiecare zi si de fiecare data cand respiram acasa sau in parc, mi-e dor de imbulzarea din tramvaie care te readucea pe pamant atunci cand visai, mi-e dor de zgomotul asurzitor al orasului, mi-e dor de ea, mi-e dor de el.

Mi-e dor de Bucuresti desi e super aici. Ma distrez, ma supar, ma plimb, lenevesc, invat, vizitez, ma simt bine.

Nush… mi-e dor

Hai-hui prin romania

Servus, de mult timp am avut in cap de a executa o calatorie singur cu prietenii. Genul acela de calatorie fara prejudecati, fara nimic. ( de fapt poate ar fii fost mai fain daca ar fii fost Morris si ….    ( nu conteaza ) cu mine ).

So… this is that day. 10 martie 2009, o zi oare care, cu cer senin, ba ca as zice ca o inceput ziua fain, deh. Orium, ziua a inceput cu facultate… la ora 8 am inceput cursurile care trebuiau  sa se termine teoretic pe la 12:00. In loc de 4 ore, parca au tinut o eternitate.

Afara o inceput sa scuipe, sa ploua,sa ne stropeasca, sa imi strice buna dispoztitie.  Sa trecem peste, ca sunt optimist, vessel si sigur ca va fii fain.

Mi-am luat cu mine tot “arsenalul”, mi-am luat adio de la catel si purcel, am ajuns in gara unde sunt intampinat de un zambitor cocalar care se creda probabil un “gentalman”. Ii zic totusi unde trebuie sa stau, ma muta complet in directia opusa locului meu, imi zambete si imi zice ca ar vrea doua “blonde”. Eu ii raspund politicuos dar cu o nesimtire in mine, ca nu am marunt si sa nu ma bata la cap.

Ma mut la locul meu, trenul incepe agale sa mearga. Descopar cu stupoare si cu oare care dezamagire, ca trenul Intercity cu care merg, nu are priza. Da .. vroiam priza, vroiam laptop, vroiam filme, muzica, etc etc. Oarecum e bine ca nu are priza, poate acum nu va scriam eu (de plictiseala).Sa nu ma plang, sa fiu optimist, doar avem tot felul de oameni in vagonul asta. In fata mea este un student, probabil trezit dintr-o partida de sex, cu castile in urechi, asculta niste dance – trance – electronic, muzica facuta pe calculator.In dreapta mea este un cuplu de batranei, foarte draguti. Ea se plange ca e current la picioare, el incearca sa o impace. Intr-un final au facut pact cu diavolul. Ea s-a apucat sa citeasca “Legile lui Moiese” iar el … un pui de somn, doar drumu e lung!?

A.. nu v-am zis. Ma duc la Piatra neamt, drumul tine 6 ore si oleaca.

Sa continuam cu descrierea. Undeva pe randul celalt prin fata mea, un cuplu de tineri. Domnisoara tot se uita printer spatar la mine ( probabil ii place burta mea sau se ingrozeste de ea … inca nu mi-am dat seama ) el is scote laptopul si inearca sa ii arate cate ceva pe ici pe colo..

Da … sunt tot felul de oameni, saraci – bogati, slabi – grasi, tineri – batrani. Da… e liniste si am ajuns in ploiest, nu se putea sa lipseasca din vagon un Preot si un politits, care s-a asezat in spatele meu.

Afara inca ploua mohorat, la telefon nu imi raspunde nimeni, ca aveam kef de cateva convorbiri sa mai scap de plictisea.

Sac. ..vb de telefon, imi suna… stati asa .. revin..

Am revenit… din pacate o tinut mai putin decat vroiam dar destul cat sa revin cu zambetul pe buze si sa nu mai fiu si eu in pas cu “moda trenului” de a calatorii sictirit.

Nu prea am ce sa mai zic, cred ca inchei prima parte .. am enumerate in mare toate prostiile de pana acu. E o continua monotonie, continua miscare… pe geam parca mi se desfaoara bacovia in lung si in lat.

Va pup si … vb mai incolo.

 

 

Am revenit, dupa aproximativ inca 2 ore de plictiseala … atmosfera s-a mai schimbat oleaca, s-a mai “aerisit” putin vagonul. Am ramas cu batraneii care se amuza copios si fac mistouri. A fost amuzant cand mi-a sunat telefonul cu Imnul rusiei ca sonerie si incepusera sa isi aduca aminte de diverse  cuvinte in rusa, se contraziceau intre ei ca 2 copii

Mai in fata cu cateva randuri, e un domn, bine imbracat, cu camasa, cu vesta peste, care se uita prea mult in zona mea. Ma cam inhiba… chiar daca se uita la conductor… ideea e ca privirea lui trece pe langa mine.

Haideti ca ajung in piatra neamt si va spun ce e pe acolo.

 

Am ajuns cu bine in piatra neamt, sunt in hotel, e ora 12:14 si inca urca probabil pana termin eu de insirat cuvintele. La gara m-a intampinat cu drag si cu zambetul pe fata o scumpa prietena pe care nu am mai zarit-o cam de cand a inceput scoala… poate mai de dinainte. Am facut primirea la pensiune. Am luat o camera dubla cu baie comuna la 60roni, un pret foarte bun, pensiunea foarte ingrijita, chiar si baia comuna… e ea comuna dar na.. .Probabil o sa fie amuzant maine dimineata cand o sa ma trezesc pe la 6:30 sa fac un dush si o sa merg pe holul pensiunii cu prosop pe mine si in adidasi, ud leoarca. Am fost la o un complex sportive unde aveau si un bar / pub / club / ce mama lui o fii. Ceva de genu 5 in 1. Preturi de Bucuresti, poate … as fii preferat mai mult Bucurestiul, eh.. maine nu o sa mai merg acolo.

Af fost amuzant, am stat totusi vro 3 ore si am ras in hohote, impreuna cu un prieten al tipei. Da … bine inteles, multe bancuri porcoarse, intamplari porcoarse si misogine, ca deh… sunt 3 tipuri de barbati. “ Porci, misogini si mitocani “.

Va pup si va imbratisez, deja e 12:21, chiar nu glumeam cu dusul de la ora 6:30, o sa fie ceva amuzant. La 7 deja am musafiri.

Aveti grija de voi si cum am mai zis, prietenii imi stiu numarul de telefon. Nu ezitati sa ma sunati.

 

P.S. iertati-mi greselile de ortografie, o sa le verific cand o sa vad si eu normal.