Love is ... ?

Am crescut de mic uitandu-ma la filmele romantice americane de prin anii 90' - 2000' unde iubirea, invingea orice zid, orice distanta, orice clasa sociala, unde o camerista se indragostea de un print, unde baiatul timid pleca mereu cu fata populara si draguta, unde diferentele de etnie nu contau. Eh, speram sa pot ajunge si eu asa acum 20 de ani, speram ca cineva va vedea peste timiditate si peste look si ma v-a descoperi pe mine. Au trecut anii, undeva pe la jumatatea perioadei am inceput sa am incredere mai mare in mine si sa iubesc si am iubit si am crezut ca iubirea asta v-a duce pana la adanci batraneti, dar odata cu iubirea am aflat cum e sa ai inima bucatele, cum te impiedici de ramasitele mici imprastiate in jur, dar tot odata am aflat cum prietenii te ajuta sa culegi fiecare bucatica din ea si ti-o lipesc inapoi. Dar daca am iubit atat de mult, dece ma mir ce e dragostea? Ce este iubirea ?
Unii spun ca iubirea este atunci cand esti dispus sa te sacrifici pt celalalt. Altii spun ca iubirea o simti si nu o poti descrie. Pe altii ii auzi ca iubesc o persoana cu care au vorbit doar pe net.Pana la urma ce este iubirea ? Eu cred ca iubirea e un cumul de experiente alaturi de o persoana, un cumul de sentimente si amintiri dobandite, cred ca Iubirea te face sa te trezesti cu aceea persoana in gand, sa vrei sa incepi ziua cu ea si sa se termine ziua cu ea. Cred ca iubirea o construesti facand lucruri impreuna cu placere, impartasind fiiecare clipa cu zambetul pe fata. Cred ca iubirea vine cand te simti confortabil si deschis langa aceea persoana, cand stai si admiri ca un idiot in gol vazand din ea, cel mai minunat lucru din incapere. Cred ca iubesti cand renunti la binele tau pt binele celuilalt chiar daca doare . Sa fie asta Iubirea ? sau este doar obisnuinta sau doar o pasiune. Nu stiu, ce sa zic. Mie mi-a fost mereu greu sa zic "Te iubesc". Sa il arunc asa ca pe un cuvant la finalul unei fraze, ca pe un cuvant folosit in a primi ceva.

Sunt curios, cum este iubirea pt voi?

Regasire....

Buna dimineata dragii mei, buna dimineata mama, buna dimineata sora, buna dimineata draga mea. Astazi putea fii inca o sambata banala din viata, dar printre ganduri si razgandiri, am zis sa merg la valcea, sa imi vad rudele, tata-l, fratele vitreg, unchiul si asa mai departe. E un drum pe care nu l-am mai facut cu autocarul de peste 10 ani de zile. E oare cum stresant, dar incerc in 3 ore sa imi revin. E 7:04, cel putin aceasta e ora afisiata de ceasul digital din autoar. Am plecat spre unknown, spre necunoscutul de cum v-a fii acolo, cum mai arata casa in care am locuit in primii 6 ani din viata, daca voi recunoaste vre-un vecin de joaca din aceea perioada, sau ei pe mine. E un “ nu stiu” total. Am plecat la drum, iesim in sfarasit din orasul gri, accentuat de o vreme mohoratoare, cu ceata, umezeala, intuneric, parca accentuand uratenia Bucurestiului. Imi aduc aminte de poezeiile lui Bacovia, as putea spune ca Bucurestiul pe vremea aceasta e oarecum desprins din poeziile bacoviene, poezii bacoviene improscate cu miniPrix-uri , supermarket-uri, mall-uri si idioti. Totusi, e orasul meu si il iubesc, nu as putea traii in monotonia generate de sibiu, Wien si multe alte orase. Oricum, sa trecem peste oras, nu de aceea sunt aici, nu de aceea scriu.

S-a facut intre timp 7:22, stau in autocar, ma uit pe geam , ascult un scartait de geam, o femeie care flirteaza cu soferul, sforaitul unui cuplu rapus de somn( oare ce au facut aseara ? eu stiu ce am facut, am dormit doar 4 ore, din ora in ora trezindu-ma ) , iar in fundal se aude radioul. Am la mine jucaria magica, bacteria imi spune ca ma tine 5h 21 minute, poate o sa creasca sau o sa scada. Acum v alas, ma intorc la gandurile mele, la mine si probabil la terminat proiectele pe care nu le-am terminat. Am timp acum.

Hehehe, este 8:02, au inceput sa se auda sforaiturile in autobus, era si eu sa adorm, m-am trezit si zambesc. E amuzant, A inceput sa apara soarele, sa se crape de ziua. Se anunta 15grade, acum sunt 5 grade so… iesiti in tricouri dragi mei.

Asa, v-am lasat fara sa mai zic nimic, am asteptat sa mai strang momente, sa le povestesc sa vedem ce si cum si unde. Acum sunt putin suparat ca fiecare lume percepe in diferit fiecare lucru, crezand ca daca ei nu fac asa inseamna ca e un lucru rau sau ca cei care trag concluzii fara sa stie despre ce e vorba. Aacum sunt in autocar, in drum spre casa. Am luat firma Antres, tot respectful meu pentru ei. DIstanta intre scaune mai mare, un sofer care site sa foloseasca statia autocarului sa multumeasca si sa comunice cu oamenii, iar televizorul pe care tot timpul il vedem in autocar, acum chiar a fost folosit cu un film cu Sandra Bullock( Insoara-te cu mine / The Proposel ). Tocmai am iesit din Pitesti, soarele e sus pe cer, zambindu-ne, drumul e lin si drept catre bucuresti.

Ce s-a intamplat in valcea? Ma bucur ca am fost, mi-am revzut bunicul din partea tatalui, el fiind foarte bucuros ca m-a vazut. ( au trecut vro 4 ani de cand nu l-am vazut si vro 10 ani de cand nu am mai intrat in casa lui ). E greu sa explic ce a fost, cum a fost in valcea, e legat de familie, uneori chiar daca suna ciudat “ familie “. Orasul e la fel de neschimbat, la fel cum l-am lasat acum n ani in urma, poate pentru ei s-a cschimbat, poate eu sunt prea rece. Dar in mare e aceeasai valcea, o vlacea cu putin “ modernism” din Bucuresti, mall, hypermaketuri si oameni negrii, ooameni imbracati in negru, ii stiti, ii vedem in fiecare zi pe strazile din bucuresit, deobicei cu capul in jos, fara vise si sperante, deobicei ii vedem grabindu-se spre acel loc de munca monoton , care ii spulbera de orice fericire. In autogra Pitesti, cand am facut pauza vro 10 minutele, un om sarman mi-a cerut un ban. I-am dat, m-a emotinat enorm mai ales cand l-am vazut plangand si aproape ca imi saruta si mana. M-am simtit bine pentru cateva secunde ca am ajutat pe cineva. Inca sper sa aibe nevoie de aceei bani si sa nu fie unul dintre aceei “sarmani” cu “leafa” de 5000lei pe luna.

No, sa lasam rautatile si gandurile rele, sa zambim si sa coloram vietiile noastre si acelor dragi.

Va imbratisez

Craciun... reclama de craciun

robabil nu ma apucam sa scriu, daca nu aveam aceasta intamplare ciudata. Este o seara superba de 26 Decembrie 2009, pe la finele zilei, racoare, zapada topita imbibata in soseste inca imi da de furca, betonul rece pe care m-am asezat parca se incalzeste, sau este doar fundul meu amortind. Ceea ce a plecat a fii o seara interesanta, petrecuta la prieteni, s-a sfarsit prin a sta si a astepta... Noroc ca am avut inspiratia divina de a imi lua cu mine Toshiba R500. E o jucarioara mica de 800grame, care oficial, m-a scos din starea de nervi si agonie in care intrasem cand am fost anuntat ca trebuie sa astept ca mai dureaza pana ajung ei acasa. ( proabil o ora .. o ora jumate ). M-am furisat in scar, am scos Toshiba r500 din "buzunar", m-am varat pe o retea wirless si am inceput sa scriu, sa chatuesc, sa ma uit pe facebook si alte forumuri vizitate de mine. Desi sunt Online de aproape o ora, bateria micuta, imi tine bine, mai am 4h 39 de minute. ( in conditii de procesare marita ). Am ramas oare cum uimit, ca am reusit in sfarasit sa lucrez la ferma de pe face book, fara sa am probleme. Se pare ca o sa ma inteleg bine cu noul meu prieten Toshiba R500.Pot astepta cu drag.

No, ca m-am luat cu vorba si nu am apucat sa va doresc si voua cateva sarbatori fericite. Stiti ca imi sunteti dragi asa ca va doresc ca, caldura sarbatorilor de iarna sa va imbratiseze.

Multe zambete dragilor.

Fara inspiratie

Am ajuns intr-un impas, intr-o groapa, prastie, sant, gura de canal, orice ce pleaca de la nivelul pamantului spre abis, eternitate sau fiare contorsionate, ruginite.

De ceva zile vreau sa scriu pe blog, vreau sa zic ceva, sa nu il las sa se duca naibi, dar nu imi vine nimic. Ma trec idei aiurea, nea ... Vreau veslie, optimism.

Na, stiu optimism, mai sunt 7 zile pana la restanta, am de facut 21 de fotografii si un film. Eu zic ca totul o sa fie bine, voi ce ziceti ?

Am o povestioara de zis, un lucru fain, pe care rar il vezi in zilele de astazi, mai ales in capitala.

Acum vro 3 -4 saptamani, stateam in parculetul din cartier in care ies cu Morris, pe o banca vecina un batranel, cam pe la 70 ani, pricajit, adidasii rupti, batut de soarta. Langa el se aseaza un altul. In discutiile lor se auzea ca al 2-lea ar fii invetat nush cate chestii, ca e pictor si sculptor. Am zis na, la betie probabil toti se cred mai buni. Cam dupa 15 minute, ii zice ... hai sa iti dau niste sandale noi, ce marime ai la picior. Scoate in plasa o pereche de sandale noi, marime fixa, spusese ca le luase pentru el. Dupa ceva timp... hai sa iti dau si niste pantalonii ca vad ca ai tai sunt cam pricajiti. La fel, scoate din plasa o pereche de blugi. Dupa cateva minute, i-a zis sa mearga sa dorama la el daca nu are unde sa se duca.

Am ascultat cu drag discutiile lor de cateva zeci de minute. Nu mi-a parut rau pt timpul acela, parerea mea este ca oamenii acestia ar trebuii felicitati, sau macar respectati.

Un buna ziua pe strada, spune multe. Eu ii dau de fiecare data buna ziua, desi nu ma stie, m-a vazut in parc cu cainele si atat.

da... o povestioara trista dar frumoasa.

Joi voi pleca in satul aurel vlaicu. Sper sa vin cu o poveste ca sa nu mai am iara probleme cu inspiratia :D

my city...

Cred ca am auzit de foarte multe ori, Urasc tara asta, urasc orasul in care stau. Si eu ma gandeam inainte... cum rezist sa stau intr-un oras gri, sumbru, cu milioane de omuleti negri care se msica ca niste roboti pe strazile scufundate in praf, milioane de omuleti negri care se misca in graba spre casa sau munca, oameni indiferenti care nu se uita nici o data pe cer, nu mai viseaza, nu mai exista.

Eu iubesc orasul asta, aici m-am nascut, am crescut, am invatat sa traiesc, sa iubesc, sa urasc , sa plang, sa inot, sa ma distrez, sa beau, sa merg cu bicileta.. cam tot. As putea sa zic ca aici ii am pe toti la care tin, dar nu e asa ... se intind prin prea multe locuri.
De multe ori am zis ca nu ma tine nimic lipit de acest oras si daca as avea un motiv, as pleca cu prima ocazie. Eh... nush daca as mai pleca asa repede. Eu sunt de acord ca prin acest oras negru sunt si pete de culoare. Probabil credeti ca glumesc, lasati ca va arat eu voie ca mai gasim oameni colorati printre milioanele de puncte negre, oameni care sa zambeasca, sa iubeasca, sa viseze, sa se uite la cer, sa traieasca ...

Na... o poza intunecata, probabil cam cum il vede fiecare.

Monolog Interior.

Monolog interior, aici ar trebuii sa vorbesc eu ... cu mine. Eu cel bun cu Eu cel rau sau ceva de genul asta. Da, vorbesc oare cum cu mine, ma auto ascult, imi spun ce ma doare si ce ma apasa. Suna ciudat, suna bizar, oare cum nebunesc acest lucru sa stai si sa vorbesti cu tine, toate ce te trec prin cap.

Da, daca ar fii sa exprim tot ce simt la ora actuala ar fii doar cuvinte din dictionar din categoria "neagra", "intunecata", adusa oare cum emo dar fara taiere de vene. As vorbii doar despre ura, dispretie, dezamagire, dorinta de inexistenta, poate tot ce e rau, tot la ce te gandesti cand simti ca esti un "esec" o nastere esuata. Da, ma gandesc tot timpul ca fiind al 2-lea copil ca eu am fost un esec, o scapare, o dorinta de a fii fata dar iesita un baiat. Un porcusor roz.

Este genul acela de sentiment urat care reuseste sa se strecoare in 5minute peste sutele de sentimente faine, de gingasie, melancolie din ziua respectiva.

Uneori simt ca as prefera sa ma duc sa fac o rezervare la Domnul Dracu.

Daca ar fii sa exprim asta in fotografie. As avea numai culori de gri, numai nori si ploaie, numai ura, numai natura moarta. Dar nu o sa o fac, nu imi place sa exprim asa ceva. O tin pentru mine, pentru monologul meu interior.
Da, o sa ma intrebati de ce am facut-o pe blog desi e monolog interior. Eu ma intreb daca existati. Uneori ma relaxez ascultand muzica, cantand la chitara alteori scriind pe blog dar cel mai bine ma calmeaza patrupezii mei. Acum sunt doar eu si...cu mine si blogul. Printre pagini si ore trecute se mai rataceste un "voi" un cunoscut sau necunoscut care intra in lumea mea, acum as putea sa o zic "neagra". O lume cu urcusuri si coborisuri, din agonii in extaz, o lume nebuna, o dilema, un loc in care intrii cu riscuri dar poti iesii zambind. In mare parte asigur zambetele pentru final.

M-am linistit, mi-am exprimat sentimentele, ma duc sa "imbratisez" calduros Chitara, sa imi cante, sa ma alinte dupa care .... termin terapia cu cei 2 patru pezi, Ingerul meu si dracusorul mic.

Salut mie, doar e monlogul meu interior.

Mini Morris !

Vedeti, v-am promis eu ca va scriu mai repede.

Am uitat sa spun ceva esential ce s-a intamplat in ultimile luni.

Cam de 3 saptamani am la mine un pui de la Morris, un baietel dulce , il alint Mini Morris, indianu, duracel. E un dulce.

Povestea lui, S-a nascut pe 16 - aprilie, undeva intr-o curte din Cheajna, un sat micut, la margine de capitala. A fost special de la nastere, cel mai deschis dintre catelusi. Are 6 frati, 5 fete si un fratior. El a fost cel mai nebunatic, iubit de stapan, cel mai mult curajt dintre tonti. Idila dintre mine si el a inceput cand, A + V ( un cuplu dulce ) au venit sa il vada, sa il ia. A, si-l dorea de mult timp, foarte mult timp, toata ziua vorbea despre el. Dorinta exagerata prbabil a devenit un ghinon. ( ca si legile lui murphy. Ce poate merge prost, v-a merge ). Dupa cateva ore aflu ca "super mini" are probleme grave cu viermii, tot ce a fost mai rau a mers. Am fost intr-un suflet si l-am dus la nenea doctorul. Acesta l-a intepat in fund oleaca, dar l-a facut bine. L-a reparat.

De atunci, a ramas la mine. A intrat in sufletul meu si nu vreau sa ii mai dau drumu desi ar cam trebuii. Sa il descriu scurt. E un drac in piele de inger. Pupa, musca, latra, plange, doarme, se joaca, alearga, stagneaza, mananca de pe jos, linge, no... ce sa mai zic. Are o personalitate puternica, este incapatanat.

Este de vinzare, numai astazi cu 170e, In pret intra cosuletul lui, jucarii, mancare, 2 vacine ( poate si al 3-lea ) iar pentru Fetite dulci intra si stapanul bonus :D

Pe curand dragii me ( sunteti ? )

i

La naiba in puii mei

Citat. "La naiba in puii mei ". Iara au trecut zilele, saptamanile, lunile si eu nu am mai scris nimic pe blog. Stiu, am promis ca o sa scriu si ca nu va las singuri. Deh, am tot vrut sa mai scrius sa mai vorbesc cu mine singur, cu voi, cu ei, cu ea, cu el, cu toti astia dragi mie, dar... ( tot timpul exista un dar ) cand vroiam sa scriu imi veneau altele in cap, de multe ori imi venea o lene... dar lene cum greu se vede. Pai deh, ia sa ne uitam cat a trecut, 2luni si jumatate aproape 3luni. Hmm .. suficient cat sa pot povestii pe scurt, pe lung, ambigu ... ce am mai facut.

Ce am mai facut !? hmm ... aaa .. am terminat sesiunea cu brio si 2 restante. Nici eu nu sunt mandru de mine.

Caut job, da lume... m-am hotarat sa caut job ! Cine stie, cine gaseste cine aude ceva. Sunt aici.

Ce stiu sa fac? Simplu... sa frec menta. Tot timpul am zis ca trebuie sa scriu " mint rubbing" in C.V.

Uneoi fac poze bune, alteori esecuri. Stiu ... stiu sa stresez lumea, al naibii ma pricep cel mai bine. Stiu sa fac lumea sa zambeasca ( acu eu zic ca ei rad de mine nu cu mine ). Sunt un artist, un geniu ne descoperit, un punct roz in milioane de puncte gri, sunt .. o lebada mirifica.

No, va doresc multe multe zambete.

Sunt scurt azi, dar trebuie sa tin subiecte si pentru data viitoare. O data viitoare mult mai apropriata. Sper :d

Hai ca va fac in pofta cu niste clatite facute de curand :D

Pentru fetite dulci, pot livra la domiciliu.

Primavara, e bine sau e rau ?

De 3 -4 zile in coace, umblu doar in tricou. Da, a venit primavara in sfarasit. Pasarelele canta melodii de dragoste celor dragi pe cate o creanga inflorita pe ici pe colo, Iarba a iesit in sfarasit la lumina dupa atata timp ce a hibernat sub mantaua alba, dragostea pluteste in aer, mergi pe strada si nu poti sa observi oamenii fericiti. Stai pe o banca si asculti idilele de dragoste si nu poti sa nu observi domnisoarele cochete care isi etaleaza una mai de care, posetele de firma si ochelarii de soare, domnisorii cu masini care merg cu 30km/h pe o strada libera, cu unul sau tote geamurile coborate, ascultand muzica cu basii la maxim pt a impresiona lumea. 

Da o venit primavara, oare cum imi era dor de ea, de iubire, fericire, caldura, liniste, oare cum de diferite branduri. 

Da, probabil ma credeti nebun, dar ma plictisisem de cizmele de eschimos pe care le-am tot vazut si care tot o sa le vad probabil pana in mijlocul verii. Nu de alta, dar de la caldura, probabil le cade puful :). 

Sa nu fiu rau ? nu sunt, Sunteti ai nostrii si va iubim, mai mult sau mai putin.

Sfarsitul calatoriei... Inceputul unei frumoase prietenii

Servus,

Na ca nu am mai postat din vacanta, sunt sigur ca v-am facut sa asteptati cat mai multe povestiri de ale mele, stiu ca va place sa radeti de mine si cu mine. Ganditi-va acum ca o sa scriu mai mult, cat mai mult si cat mai funny. Am de ce ma … am de ce !

Acu sunt in trenul IC540 Targu Mures  -  Bucuresti, un tren in care am PRIZA (thx God ). Afara este o vreme perfect bacoviana, am trecut cam acu 10 minute de gara Toplita, s-au scurs 3h de cand am plecat din Targu Mures si estimez ca as mai avea vro 6h pana in Bucuresti.

No… sa lasam prezentul si sa trecem in trecut. Unde ramasesem ? Eram parca in Piatra Neamt si plangeam ca imi e dor de Bucuresti. No shit… eram fraier. O fost super, dupa postul acela, ziua o inceput cu plimbare singur in Piatra neamt, cu camera foto, cu camera video, cu gandul la Tg Mures. Plictisitor o fost, pana m-am trezit cu o idée de a face poze unei tipe pe care nu o cunosteam. Am zis wtf, ce am de pierdut ?! Sar peste 2 -3 ore din “viata” ca sa ajung la shooting. Era cam ora 4:30 eu venisem cu un “co forumist” pe care l-am cunoscut face to face in Piatra, fetele care trebuiau sa vina ajunsesera si ele… eu am zis … hai sa imi sun “copilul” poate reusesc sa il scot de la “arrest”. Yes, am reusit, o aparut cu zambetul pana la urechei ( sa se inteleaga, zambetul pana la urechi era cauzat de sharm-ul meu, radiez numai zambete ). Discutam, ne scobim in nas, in fund (unii), in portofel si stabilm totusi unde sa mergem sa facem shooting-ul. Intr-un final ideeile mele nu au reusit sa se puna in practica, gandesc prea sus si prea prost. L-am lasat pe co forumist-ul meu drag sa se joace si el cu luminile si cu modelele ca deh, la 28 ani e timid (deja prevad ca o sa iau bataie), eu am stat si am ras cu “copilasu” cat am putut.

Urmatoarele 3 – 4h vi le rezum. “Copilasu” o plecat, 2 baieti 2 fete 4 rasete 4 fiinte diferite 1 fotograf 1 ajutor 2 modele 1 copac 2 lumini o ploaie 1 restaurant 3 irish coffe 1 pepsi din 4 au ramas 2 din 2 au ajuns 3.

La hotel o venit copilasu, co forumistu si eu. Intr-un final am luat-o la picior spre casa “Copilasului”. Imanat cu o sticla de vin rosu de calitate, un buchet de flori, frica si rusine, am ajuns in fata usi. Picioarele imi tremurau, traspiram usor, incercam sa zambesc dar coltul gurii imi treumr subtil. In bucatarie vine tata-l. M-am imuiat de tot, am tot incercat sa imi strang cat de cat din nesimtirea pe care o am in interior ca sa scap de emotii. Intr-un final: “Buna ziua, sunt Vlad, imi pare rau pentr-u ieri”… iar de acolo nu mai aveti voie sa stiti.

Cum bine stiti citatul…  “ Si restul e tacere”.

 

Nu o sa va zic plecarea din Piatra neamt spre Targu Mures, deoarece o fost foarte plictisitoare. Va doresc in schimb sa mergeti la Cheile Bicazului de cate ori aveti ocazia. E un loc superb ca mine J).

Targu Mures… ce zile, superbe zile, superbi oameni. Prima zi am ratat-o, am recuperat zilele de nesomn.

Day 1:

Din pricina unor probleme “tehnice” , persoana din primul plan a abandonat. Am cerut ajutorul co forumistilor din Targu mures, ca sa iesim la si sa pierdem timpul cat de cat, ca sa nu ma plictisesc sis a incep iara sa imi plang de mila ca nu am ce sa fac intr-u oras mic. No, dar is SUPER oameni ardelenii astia, unguri – romani, nu mai contaza, is SUPER. Am iesit la o cafea, la gradina zoological pe care o recomand cu drag. Din Romania cred ca e cea mai faina gradina zoological.
No bine, dupa multe ore, multe zambete si multe rasete, am ajuns “acasa” unde primul lucru si primul lucru fu sa imi fac un masaj la maxilar ca imi ramasese increstat de cat de mult am ras. Nu am ajuns bine ca deh, am primit telefon de o alta persoana SUPER ( nu se dau detalii ). Dupa o masa de gulas si un cotlet de porc parca desi nici eu naibi nu stiu ce imi luasem, ideea era ca MANANC in sfarsit( Joi mancasem 3 covrigi, vineri am mancat forneti, sambata pe la 7-8 seara am reusit sa mananc si eu ceva bun ). Dupa am ajuns intr-un Irish Pub, in care concerta Gury Pascu cu 2 prieteni de ai lui, Irish music in cadrul “St. Patrick’s Day Party”. No… fain rau, am reusit sa beau in sfarsit un Irish Coffe cum trebuie, cu wishki de calitate.

Day 2:  Un co forumist de ieri + Un co forumist nou + un LooSeR din Bucuresti = Urgie sau orgie  - voi alegeti.

Ne-am distrat la un shooting ( nu va impacientati… o sa va dau poze / filmulete )

Yey !  dupa atatea rasete mi s-au imuiat picioarele. Primesc telefon, era acel/acea “the one”, ma invita cu drag acasa la ai ei, primul lucru pe care l-am avut in cap era “ La naiba!”  No am zis ca mai rau ca in Piatra neamt nu are ce sa fie. Treci “acasa” pregateste-te si gandeste-te ce naibi sa cumperi dintr-un oras pe care nu il cunosti, cadouri sau cateceva pt 2 oameni mature pe care nu ii cunosti. No .. am zis wtf, Un vin bun … si eventual flori pt doamna. E simplu nu ?! Asa am crezut si eu, cel putin pana am realizat ca in acest oras DUminica, toate magazinele sunt inchise. Am reusit sa gasesc un hyper market deschis si am cumparat vin rosu! No bine … dar flori de unde ? Ce sa fac? Eram deja fuked up. In ultima clipa am intrat intr-o benzinarie cu ideea de a cumparat o cutie de bomboane de ciocolata de calitate, am gasit in schimb o lumanare super parfurmata, in forma de o briosa cred.

No, am ajuns acolo, am incercat sa fiu eu… darn u .. am intrat repede in silentio stampa. Eh,… si cum am mai zis.. “ Restul e tacere  “

Sunt SUPER acesti oameni, prieteni, sper sa se fii legat prietenii stranse si foarte stranse.

 

Cu capu in nori cat de cat, incerc sa revin la present. Cum ziceam, sunt in IC540, deja s-au mai scurs 40 de minute de cand am inceput sa scriu. Ma delectez un peisaj mirific Bacovian, Cu nori nespalati si gri, greoi si plini de apa, care ne mananca muntii si dealurile. Campiile, padurile sunt monotone pictate in 2 culori… Galben si Maro. Trenul nostru, e singura pata de culoare albastra care s-ar vedea.  Lume cat se poate, de toate felurile, asa ca nu stau sa ii caracterizez.

Ascult in momentul acesta 4Non Blondes – What’s up, am terminat de inchis telefonul, acu ca is happy pot continua cu bine de scris.

Ma uit cu drag la fotografiile facute ieri, zambesc si deja imi e dor de Targu Mures. Sper sa revin cat mai repede.

 

Poate va intrebati de ce nu am zis ca sper sa revin cat mai repede in Piatra Neamt, e simplu!. “Copilasul” v-a lua bacul cu 9:60 , v-a venii in Bucuresti la facultate si o voi lua cu mine orice s-ar intampla.

 

 

Va pup mai … va pup.

 

 

Esec !?

Nush de ce… dar mi-e dor, mi-e dor de Morris cum ma trezea noaptea din somn, mi-e dor prietenii care imi ziceau ca sunt fraier si sa nu fiu trist, mi-e dor de colegii si profesorii care ma cred un nimeni, mi-e dor de cei cu care imi petrec virtual timpul si pasiunea, mi-e dor de injuraturile spuse in trafic, mi-e dor de nesimtirea de pe strada, mi-e dor de muzica proasta ascultata cat mai tare si cat mai tare, mi-e dor de patul meu mare si gol, mi-e dor de pestii mei, mi-e dor de cearta de acasa cu familia din nimicuri si din motive bune, mi-e dor de tristetea apasatoare pe care o aveam desi nu trebuia, mi-e dor de orasul gri in care am umblat zi de zi in ultmii ani, mi-e dor de cablurile de curent care imi strabateau fiecare cadru fotografic facut in oras, mi-e dor praful inghitit in fiecare zi si de fiecare data cand respiram acasa sau in parc, mi-e dor de imbulzarea din tramvaie care te readucea pe pamant atunci cand visai, mi-e dor de zgomotul asurzitor al orasului, mi-e dor de ea, mi-e dor de el.

Mi-e dor de Bucuresti desi e super aici. Ma distrez, ma supar, ma plimb, lenevesc, invat, vizitez, ma simt bine.

Nush… mi-e dor

Hai-hui prin romania

Servus, de mult timp am avut in cap de a executa o calatorie singur cu prietenii. Genul acela de calatorie fara prejudecati, fara nimic. ( de fapt poate ar fii fost mai fain daca ar fii fost Morris si ….    ( nu conteaza ) cu mine ).

So… this is that day. 10 martie 2009, o zi oare care, cu cer senin, ba ca as zice ca o inceput ziua fain, deh. Orium, ziua a inceput cu facultate… la ora 8 am inceput cursurile care trebuiau  sa se termine teoretic pe la 12:00. In loc de 4 ore, parca au tinut o eternitate.

Afara o inceput sa scuipe, sa ploua,sa ne stropeasca, sa imi strice buna dispoztitie.  Sa trecem peste, ca sunt optimist, vessel si sigur ca va fii fain.

Mi-am luat cu mine tot “arsenalul”, mi-am luat adio de la catel si purcel, am ajuns in gara unde sunt intampinat de un zambitor cocalar care se creda probabil un “gentalman”. Ii zic totusi unde trebuie sa stau, ma muta complet in directia opusa locului meu, imi zambete si imi zice ca ar vrea doua “blonde”. Eu ii raspund politicuos dar cu o nesimtire in mine, ca nu am marunt si sa nu ma bata la cap.

Ma mut la locul meu, trenul incepe agale sa mearga. Descopar cu stupoare si cu oare care dezamagire, ca trenul Intercity cu care merg, nu are priza. Da .. vroiam priza, vroiam laptop, vroiam filme, muzica, etc etc. Oarecum e bine ca nu are priza, poate acum nu va scriam eu (de plictiseala).Sa nu ma plang, sa fiu optimist, doar avem tot felul de oameni in vagonul asta. In fata mea este un student, probabil trezit dintr-o partida de sex, cu castile in urechi, asculta niste dance – trance – electronic, muzica facuta pe calculator.In dreapta mea este un cuplu de batranei, foarte draguti. Ea se plange ca e current la picioare, el incearca sa o impace. Intr-un final au facut pact cu diavolul. Ea s-a apucat sa citeasca “Legile lui Moiese” iar el … un pui de somn, doar drumu e lung!?

A.. nu v-am zis. Ma duc la Piatra neamt, drumul tine 6 ore si oleaca.

Sa continuam cu descrierea. Undeva pe randul celalt prin fata mea, un cuplu de tineri. Domnisoara tot se uita printer spatar la mine ( probabil ii place burta mea sau se ingrozeste de ea … inca nu mi-am dat seama ) el is scote laptopul si inearca sa ii arate cate ceva pe ici pe colo..

Da … sunt tot felul de oameni, saraci – bogati, slabi – grasi, tineri – batrani. Da… e liniste si am ajuns in ploiest, nu se putea sa lipseasca din vagon un Preot si un politits, care s-a asezat in spatele meu.

Afara inca ploua mohorat, la telefon nu imi raspunde nimeni, ca aveam kef de cateva convorbiri sa mai scap de plictisea.

Sac. ..vb de telefon, imi suna… stati asa .. revin..

Am revenit… din pacate o tinut mai putin decat vroiam dar destul cat sa revin cu zambetul pe buze si sa nu mai fiu si eu in pas cu “moda trenului” de a calatorii sictirit.

Nu prea am ce sa mai zic, cred ca inchei prima parte .. am enumerate in mare toate prostiile de pana acu. E o continua monotonie, continua miscare… pe geam parca mi se desfaoara bacovia in lung si in lat.

Va pup si … vb mai incolo.

 

 

Am revenit, dupa aproximativ inca 2 ore de plictiseala … atmosfera s-a mai schimbat oleaca, s-a mai “aerisit” putin vagonul. Am ramas cu batraneii care se amuza copios si fac mistouri. A fost amuzant cand mi-a sunat telefonul cu Imnul rusiei ca sonerie si incepusera sa isi aduca aminte de diverse  cuvinte in rusa, se contraziceau intre ei ca 2 copii

Mai in fata cu cateva randuri, e un domn, bine imbracat, cu camasa, cu vesta peste, care se uita prea mult in zona mea. Ma cam inhiba… chiar daca se uita la conductor… ideea e ca privirea lui trece pe langa mine.

Haideti ca ajung in piatra neamt si va spun ce e pe acolo.

 

Am ajuns cu bine in piatra neamt, sunt in hotel, e ora 12:14 si inca urca probabil pana termin eu de insirat cuvintele. La gara m-a intampinat cu drag si cu zambetul pe fata o scumpa prietena pe care nu am mai zarit-o cam de cand a inceput scoala… poate mai de dinainte. Am facut primirea la pensiune. Am luat o camera dubla cu baie comuna la 60roni, un pret foarte bun, pensiunea foarte ingrijita, chiar si baia comuna… e ea comuna dar na.. .Probabil o sa fie amuzant maine dimineata cand o sa ma trezesc pe la 6:30 sa fac un dush si o sa merg pe holul pensiunii cu prosop pe mine si in adidasi, ud leoarca. Am fost la o un complex sportive unde aveau si un bar / pub / club / ce mama lui o fii. Ceva de genu 5 in 1. Preturi de Bucuresti, poate … as fii preferat mai mult Bucurestiul, eh.. maine nu o sa mai merg acolo.

Af fost amuzant, am stat totusi vro 3 ore si am ras in hohote, impreuna cu un prieten al tipei. Da … bine inteles, multe bancuri porcoarse, intamplari porcoarse si misogine, ca deh… sunt 3 tipuri de barbati. “ Porci, misogini si mitocani “.

Va pup si va imbratisez, deja e 12:21, chiar nu glumeam cu dusul de la ora 6:30, o sa fie ceva amuzant. La 7 deja am musafiri.

Aveti grija de voi si cum am mai zis, prietenii imi stiu numarul de telefon. Nu ezitati sa ma sunati.

 

P.S. iertati-mi greselile de ortografie, o sa le verific cand o sa vad si eu normal.

 

Smiling in the sun.

Mda... sa incercam dinou, din lipsa de inspiratie, am scris 3 variante pana acum. Cred ca mi so ridicat la cap vacanta.
Hai sa numaram zilele de la ultimul post ? hmm .. 30 mai - 16 iulie ( daca nu cumva ajung sa il postez pe 17 ), cam 46 zile. La mine parca a durat o vesnicie... voua nu vi s-a parut la fel? ( uneori ma intreb daca exista "voua", oare existati sau "vorbesc" cu monitorul meu ?! )


Cred va intrebati de ce am pus titlul acesta, cand eu aberez mult ... si prost. Pai asa am numit fotografia pe care am atasat-o mai jos. Am putea sa ne legam despre vara care s-a napustit asupra noastra, mult mai blanda decat au caracterizat-o asa zisii meteorologi ( stiti voi ... acei oameni care nu stiu ce se intampla dupa 3 zile, dar ei isi permit sa zica ce o sa se intample dupa un an ) O sa incerc sa ii intreb ce se intampla peste 50 ani de ziua mea, sa ma pregatesc de acu.

Apropo, pe 10 August, e ziua mea de nastere, puteti sa incepeti de acum cu cadourile, ca sa nu va ingramaditi in ultima zi.
Am o lista scurta de cadouri pe care le doresc. E simplu.. De la un simplu "La multi ani. " pana la o scrisoare pe care sa scrii tot "tacamul" de urari de bine.

Deocamdata cam atat o sa scriu, nu de alta, dar stiti voi ... lipsa de inspiratie.
Vacanta placuta la mare, munte, in fata televizorului, in pat, sau in orice loc in care incerci sa evadezi de zgomotul infernal de pe strazi, nesimtire si gunoaie.


Numai bine voua ( daca existati ).

Fotografie de produse...

E prima oara cand incerc asa ceva, fara sa pun Canon Xl1s .. care fuse facuta cu cele mai slabe becuri posibile.

Eh ... acum e altceva. Luai din Hornbach 2 reflectoare de 500W cu o temperatura de culoare de 2800k - 2900k ( nici decum 3200k cum zic ei pe cutie ), din carton mai gros impreuna cu folie de aluminium, am facut o blenda. Am avut o bucata de pexiglas pe care sa pun obiectele ( dar se poate folosi si alt ceva.. gen carton lucios, celofan si altele .. ) Fundalul din carton de la niste calendare.

Lumina asezata dupa plac, impreuna cu blene si difuzie. M-am jucat ceva cu ele... cam asta e iesit. Eu zic ca ... is ok pt inceput, dar se pot face si mai bine !

1Mai cu intarziere

Desi a trecut 1mai, mai bine mai tarziu decat nici o data. Acum o luna, fu' 1 Mai, ziua Muncii ... Ce nu stiati ? A fost declarata de congresul international Socialist, in 1889, in urma victimelor grevei generate in Chicago, cerand reducerea orelor de munca la 8. De ce la noi ca si in alte state comuniste se sarbatoreste prin defilari militare ? Who knows, poate sa ne dam tare... problema este ca nu avem cu ce. Anyway .. printr-un sondaj, facut probabil la 10 oameni, deoarece nu ni se spune cine l-a facut si pe ce esantion, arata ca 10,5% din oamenii intrebati, asimileaza 1 Mai cu mici si gratar. Sunt sigur ca si voi ati fost in afara bucurestiului, si ati vazut cata lume a iesit la gratar, la mici si bere.

Asa ceva mi s-a intamplat si mie, cand am iesit pana in Cheia, Muntele rosu, sperand sa scapam de aglomeratia din Bucuresti si imprejurimi. Ce-i drept, drumul a fost destul de liber. Ajungem la Cheia, o statiune deja in stilul celor de pe valea prahovei. De la cateva vile acu cativa ani ... la cateva sute anu asta, puse pe unde apuca fiecare, arhitectura diferita la fiecare din ele, pe scurt o prostie.

Am stabilit sa urcam sus, pe muntele rosu, sperand ca e mai liber. Pe langa drumul excretabil, cu gropi si serpentine (mai rau ca cel de la sinaia pana la 1400 ), umed, fara bara de protectie, mai intalnim si de alte zeci de masini care urcau cu noi.
Bun .. ajungem in parcare .. zarim in cateva sute de masini parcate, care mai de care .. de la Dacie .. la mertzane joase si tunate. Nici nu iesim bine din parcare si incepe sa se auda un sunet cunoscut bucurestiului ... O muzica cunoscuta de toti ... Manelele( nu ca as avea ceva cu ele ... Doamne fereste, sunt si ei oameni, canta ... , dar prost ).

Pe toata campia vedeai ... "bronzati", gunoaie, "bronzati", gunoaie, oameni, gunoaie, copii, gunoaie, cai, gunoaie, "bronzati" ,gunoaie... Ati inteles voi. Sa nu mai zic si masinile parcate pe iarba cu "simfonia" data la maxim in portbagaj.

Daca ma intreaba cineva ... ce o sa fac 1 Mai, probabil o sa ii raspund ... " Dorm ... lasa-ma in pace "

Deci ... probabil 1 Mai a ajuns o prostie in romania, zic sa emigram in norvegia, sau alte tari nordice... acolo nu au unde sa se mai "bronzeze"

Cateva poze de de la muntele rosu..

Canon Xl1s... it's here

Tot ziceam in posturi anterioare, cum că, as fi student, la imagine de film si tv, in cadrul universitatii Hyperion, facultatea de Arte. Na ca o venit timpu sa iau o camera video, una ok, sper ca va fi suficienta pentru inceput. Aşa că, mulţumesc celor care au facut posibil acest vis.
Sper să incep săptămâna viitoare, primul film.
Posibil ca tema va aveea, "Viata din camin" o tema destul de ciudata, posibil executata si de altii, si mai mult ca sigur au fost si de altii, mai ales ca in primul semestru vedeam un film, parca de lung metraj, in loc de 10min maxim, creeat de un coleg din anul III, stiu ca ajunsesem pe la minutul 40 si filmul continua, iar noi ne intrebam cand se opreste. Intr-un final, au oprit filmul, chiar daca nu se terminase, noi fericiti ca am scapat, de un film plictisitor, in care parca stiai ce se va intampla; auzim din spate: "Dar de ce l-ati oprit, ca mie imi placea " ( nu stiu daca exact aceleasi cuvinte, dar nici departe de acestea nu au fost.)
Cred ca acel film a fost primul pe care l-am vazut, langa care trebuia sa se afle bulina / patrat rosu si sub el sa scrie " Asa ceva sa nu faceti nici o data"
Eh ... probabil ca o sa ziceti, cine sunt eu sa critic.. Eh e opinia mea sincera si personala.
Ca tema, pentru primul semestru, am reportajul. As continua cu ideea de "viata din camin" dar cred ca e destul de aiurea. Am inteles ca saptamana asta, este Fashion TV week. As incerca si acolo... Dumnezeu cu mila, gasesc eu ceva.



Pana atunci, toate cele bune, si lumina buna !


Shape of Canon Xl1s

Dave Hill look

Dave Hill este un tanar fotograf de 29ani, nascut in Orange California. Practica fotografia comerciala/publicitara si a ajuns un model urmat de multi tineri fotografi si poate chiar si de cei in varsta, care vor o schimbare de stil.

Pe internet gasim tot felul de tutoriale, care mai de care, despre stilulul lui si diverse tutoriale in care ne explica pe intelesul tuturor, cum am putea adapta stilul Dave Hill.

Poate ar trebui sa lasam comentariile despre lucrarile lui si sa incercam sa il imitam si sa acordam putin timp ( sau mai mult ) pentru a viziona lucrariile lui.

Le puteti gasi lejer pe http://www.davehillphoto.com/.

Iar daca din curiozitate va cauta numele lui si va ajunge probabil printre ultimile pagini de pe google unde este si blogul meu, ii trasmit: " Keep the good work "

Daca tot vb de "stilul Dave Hill" am si eu un experiment. Cam departe de adevar.

Numai bine. Pana data viitoare va doresc numai bine.

Facultate ... sesiune ..

Hmm... sesiune ... facultate... Lovely. Eu am scapat repede mai am un examen, eh cel mai important examen. Este vorba de un reportaj de 5minute. Oricum nu despre reportaj vroiam sa vorbesc si despre atmosfera asta studenteasca, unde "toata lumea" nu mai stie ce sa faca si cum sa treaca peste ea. E sesiune ... si ce !?. Stand si gandindu-ma ca nu prea am mai iesit din casa sa ma distrez auzind .. "invat pt sesiune" mi-am adus si eu aminte de vremurile din vara, cand ieseam cu colegii de la facultate la "meditatii", ( o crasma in aproprierea facultatii )si cam incercam sa ne cunoastem mai bine, sa vedem ce poveste are fiecare, sa vedem ce vrea sa faca in viata. Eh, la mine era usor, fusesem intrebat in clasa, probabil ca nimeni nu ma crede dar eu chiar vreau sa ajung sa am un film nominalizat la Cannes. Cred ca orice director de imagine, sau orcine din industria filmului care respecta filmul, lucreaza cu sufletul nu cu portofelul, doreste acest lucru. Sa fie fericit ca a ajutat la crearea unui film bun. Ce-i drept ce mi-ar mai place este sa lucrez in productii publicitare media. Nu as vrea sa lucrez in televiziune sau staff-ul celor care creeaza videoclipe ( poate doar daca ar fi nevoie de bani ).

Era funny la meditatii ... nu prea am mai frecventat pe acolo.. cine stie, poate la vara cand va fi prea cald si aerul conditionat nu va mai face fata.

Daca tot am vorbit de amintiri... niste poze de la "meditatii ", alaturi de un mesaj : " invatati :D "

Snow park - tineretului

Iarna e in toi, soare, ger, zapada buna, ingredientele necesare pentru snowboarderi. Eh astazi in parcul Tineretului ( si ieri ... dar nu se pune ) s-a creat un Kiker. Lume multa, distractie, veselie, cazaturi si trikuri bune.
Asa ca... sunteti asteptati cu drag toti riderii in parc cat mai e frumos zapada lume buna.
Sa ne vedem cu bine !

Iarna pe ulitza...

Se pare ca au avut pana acum dreptate cu prognoza meteo, zapada multa, ger, alb peste tot, masini putine pe strada, aer curat. I love it
Cateva cadre facute ieri in parc, in Tineretului, unde toata lumea era fericita.